3 intrări

5 definiții

cristofór (cristofóri), s. m. – Plantă (Actaea spicata). De la Cristofor (sec. XIX).

cristofór s.m. (pop.) iarba sfântului Cristofor; osbalț.

IARBA-SFÂNTULUI-CRÍSTOFOR s. v. orbalț.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRISTOFOR gr. Xριστο-φόρος I. Scurtat: A. cu e în temă: 1. Chrestus M. Aurelius (inscripție, RI XIII 194) și Cristus b. inscr. la Trop. Traiani (OR I 560). 2. Crestu, dobr. (RI XI 211); Crestina f. (AO XV 37; Ard II 194); Creștina f. (Tut 116). B. cu i: 1. Cristul scris și Crăstiul (Sur XV). Crist/e, C., mold. (RI V 58); -ea, frecv.; -escu; -ești s.; Cristei, act. 3. Cristache, act.Crist/iĭan (C Ștef); -ian, frecv., ard. (Paș); olt. 1500 (P Gov 10) și munt. act. *Cristin; Cristănel, vlah din Galiția, 1476 (Drăg 649); 6. Cristin/a (C. Ștef; Sur III); -ești s. Cristiu și Criștiu (Tel 58). 7. Cristocea (ib.) Cristoman, I., act. II. Cu r semivocalic transcris din slavă în patru forme: 1. Cărsta jup. (RI XI 46), Cârste, -a (CL; P Bor 11). 2. Cărstian pren. (P1; P2); cu sora Cărstina (Div 379); Cărstăna (17 A I 218); Cărstian Șupitul (16 B I 194); 3. Cărstocea (17 B III 212). 4. Cărstone (16 B II 207). B. 1. Crăstea (C Bog); Crăstești (ib). 2. Crăstiian (BCI VIII 10); Crăstina (Ștef). 3. Crăstocea (Olt). 4. Crustian, 1629 (A Gen 188). C. 1. Cîrstu (16 B III 149); -l (17 B II 209). 2. Cîrsta (Acte Sc); Cîrste, frecv. buc.; -a (Dm; Rel, etc.) Cîrstean al lui Căpușă (17 B 1 489); Cîrstănești s., olt. (Sd XXII). 3. Cîrstici (16 B IV 484; Cîrsticel (Puc.) 4. Cîrstia b. (16 B I 100). 5. Cîrstian (P11; Paș, Băl VI); – munte (AO XVI 259); -u, -a tt, (Mus); -a f. (16 B VI 117). Cîrstien/i -ești ss. 6. Cîrstilă (Cat; 16 B IV 306; 17 B II 395). 7. Cîrstin, S. (Buc); -a (Mar). 8. Cîrstinoiu (Mus). 9. Cîrstița f. (pomelnic din București). 10. Cîrstocea (Paș; 16 B I 450, II 101); Cîrstoace (17 B IV 83). 11. Cîrstoiu (Paș); Cîrstui fam. (Bucur); 12. Cîrstulicea (17 B III 326). D. 1. Crîstea, frecv. (Dm; C Ștef; Mar); Crîstoaia (16 B II 56); 2. Cristocea (17 B II 429). Cf. etim. dată de Al. Graur (BL IV 80): Cristea și Cîrstea < Christianus printr-un intermediar bulgar. III. 1. Fonetism ngr.: Hristofor (Dm). 2. Cu afer. și metateză: Istrofor, Ilie, munt; 1800 (Sd VII 283). 3. Cu afer.: Forăscu Forăști s. sau< Nichifor. 4. Hrist t. (D Cpol); -u, act.; Hrista (Moț:); Hristea (Dm); Hristan (Sur XX); cf. și gr. Xριστιανός și Xριστίνα. 5. Hîrste (Dm). 6. Hârst (16 B II 16). Cf. și formele bulgare Xрист/o, -a,-ина, Pист/o, -a; și cele albaneze: Risto, Ritsi, Tsiko (Weig). 7. Fără h: Rista (Sd XVI); Ristea, Cucu (Acte Sc), Ristache (P Bor 118); Răstea (16 A IV 15). 8. Cu afer.: Istina (Sd VII 222); – mold. (Isp IV1); – dobr. 9. (RI XI 205) etc.; Istinii, Ioan al -, mold. (RI XIII 287); acestea și din I u s t i n a. IV. Din magh. K r i s t o f; 1. Criștof (Paș). 2. Carstofie, Cristea, 1798 (Draj).

iarba-sfîntului-Crístofor s. v. ORBALȚ.

Intrare: cristofor
cristofor
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cristofor cristoforul
plural cristofori cristoforii
genitiv-dativ singular cristofor cristoforului
plural cristofori cristoforilor
vocativ singular
plural
Intrare: Cristofor
Cristofor
Intrare: iarba-sfântului-Cristofor
iarba-sfântului-Cristofor substantiv feminin articulat (numai) singular
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iarba-sfântului-Cristofor
plural
genitiv-dativ singular ierbii-sfântului-Cristofor
plural
vocativ singular
plural

iarba-sfântului-Cristofor

etimologie: