2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crenguță sf [At: LB / V: clen~, crăncu~, crăn~ / Pl: ~țe / E: creangă + -uță] 1-14 (Șhp) Creangă (1-4, 7-9) (mică) Si: crenguliță (1-14), crengurea (1-14), crengușoară (1-14). 15 (Îvp) Fiecare dintre cele două brațe ale ochelarilor.

CRENGÚȚĂ, crenguțe, s. f. Diminutiv al lui creangă; crenguliță, crengurea. – Creangă + suf. -uță.

CRENGÚȚĂ, crenguțe, s. f. Diminutiv al lui creangă; crenguliță, crengurea. – Creangă + suf. -uță.

CRENGÚȚĂ, crenguțe, s. f. Diminutiv al lui creangă. Pe crenguțele copacilor apăruseră colțișorii galbeni-verzui ai frunzulițelor, ca o stropitură rară. MIHALE, O. 455. Am înfipt o crenguță în pînea otrăvită, am dus-o în bucătărie și am dat-o pe foc. SADOVEANU, N. F. 36. Eu, o păsărea... făcui cuibul lîngă drum, într-o crenguță de-alun. ȘEZ. I 12. ♦ Fig. (Neobișnuit) Fiecare dintre cele două brațe ale ochelarilor. Cum îi așază [ochelarii] pe nas și... dă crenguțele pe după urechi, badea Neonil își dobîndește înfățișarea adevărată. SADOVEANU, P. M. 84.

crengúță f., pl. e. Nord. Crănguță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crengúță s. f., g.-d. art. crengúței; pl. crengúțe

crengúță s. f., g.-d. art. crengúței; pl. crengúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRENGÚȚĂ s. v. rămurică.

CRENGUȚĂ s. crăculiță, crăcușoară, crăcuță, rămurea, rămurică, (Ban.) șibă. (O ~ de brad.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Crenguța Prenume feminin laic, creat în română, Crengúța este un diminutiv de la subst. creangă sau de la numele pers. Creangă, binecunoscut în onomastica românească ca nume de familie. Dacă este greu de precizat care dintre sensurile cuvîntului comun stau la baza numelui Creangă (corespondentele acestui nume apar și în onomastica altor popoare), părinții care aleg astăzi Crenguța, cu siguranță că privesc numele ca un simbol al prospețimii, fragilității și continuității.

Intrare: Crenguța
Crenguța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: crenguță
crenguță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crenguță
  • crenguța
plural
  • crenguțe
  • crenguțele
genitiv-dativ singular
  • crenguțe
  • crenguței
plural
  • crenguțe
  • crenguțelor
vocativ singular
plural

crenguță

  • exemple
    • Pe crenguțele copacilor apăruseră colțișorii galbeni-verzui ai frunzulițelor, ca o stropitură rară. MIHALE, O. 455.
      surse: DLRLC
    • Am înfipt o crenguță în pînea otrăvită, am dus-o în bucătărie și am dat-o pe foc. SADOVEANU, N. F. 36.
      surse: DLRLC
    • Eu, o păsărea... făcui cuibul lîngă drum, într-o crenguță de-alun. ȘEZ. I 12.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat neobișnuit Fiecare dintre cele două brațe ale ochelarilor.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cum îi așază [ochelarii] pe nas și... dă crenguțele pe după urechi, badea Neonil își dobîndește înfățișarea adevărată. SADOVEANU, P. M. 84.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Creangă + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09