3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Cremona f. oraș în Italia (Lombardia), pe Padu: 48.000 loc. Patria lui Stradivarius.

cremo sf [At: Nom. MIN. 124 / Pl: ~oane / E: fr crémone] Dispozitiv metalic fixat la o ușă sau la o fereastră, servind la închiderea acestora.

CREMÓNĂ, cremone, s. f. Dispozitiv metalic folosit pentru închiderea unei ferestre sau a unei uși, construit din două vergele dispuse în prelungire și acționate cu ajutorul unui mâner. – Din fr. crémone.

CREMÓNĂ, cremone, s. f. Dispozitiv metalic folosit pentru închiderea unei ferestre sau a unei uși, construit din două vergele dispuse în prelungire și acționate cu ajutorul unui mâner. – Din fr. crémone.

CREMÓNĂ s.f. Dispozitiv metalic fixat la o fereastră sau la o ușă și care servește la închiderea acestora. [< fr. crémone].

CREMÓNĂ s. f. dispozitiv metalic la o fereastră sau la o ușă pentru închidere. (< fr. crémone)

CREMÓNĂ ~e f. Dispozitiv metalic fixat la uși sau la ferestre servind la închiderea acestora. /<fr. crémone


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cremónă s. f., g.-d. art. cremónei; pl. cremóne

cremónă s. f., g.-d. art. cremónei; pl. cremóne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CREMONA, oraș în N Italiei (Lombardia), pe Pad; 75,5 mii loc. (1989). Renumit în trecut pentru construcția viorilor (Amati, Guarneri, Stradivari). Întreprinderi textile și de porțelan. Mașini agricole, cărămizi. Catedrală (sec. 12-13), campanila „Torrazzo” (sec. 13).

Intrare: Cremona
Cremona nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cremona
Intrare: Cremona
Cremona
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cremonă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cremo
  • cremona
plural
  • cremone
  • cremonele
genitiv-dativ singular
  • cremone
  • cremonei
plural
  • cremone
  • cremonelor
vocativ singular
plural

cremonă

  • 1. Dispozitiv metalic folosit pentru închiderea unei ferestre sau a unei uși, construit din două vergele dispuse în prelungire și acționate cu ajutorul unui mâner.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: