3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crater sn [At: ANGHEL, SĂM. VI, 613 / A: (iuz) ~ter / Pl: ~e / E: fr cratère, lat crater, ngr ϰρατερ] 1 (Ant) Vas mare, frumos pictat cu scene mitologice și cu două toarte laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospețe. 2 Deschizătură în formă de pâlnie a unui vulcan, prin care țâșnesc vapori, gaze, cenușă etc. și se revarsă lava. 3 (îc) ~-lac Lac care ocupă fundul unei căldări provenite din lărgirea, prin explozie, a craterului unui vulcan. 4 Adâncitură care se produce în diferite materii, în urma unui proces fizic. 5 (Îs) ~ anodic sau ~ de lampă Cavitate care se produce la extremitatea electrodului de cărbune pozitiv, într-o lampă cu arc. 6 Gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața pământului. 7 (Îs) ~ lunar Adâncitură rotundă pe suprafața lunii, a cărei formare a fost pusă pe seama unei activități vulcanice sau a unui bombardament meteoric. 8 (îas) Circ lunar. 9 (Pex) Gaură în formă de pâlnie.

CRÁTER, cratere, s. n. 1. Partea superioară a unui vulcan, în formă de pâlnie, prin care, în timpul erupțiilor, țâșnesc vapori, gaze, cenușă etc. și se revarsă lava. 2. Gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața Pământului. ◊ Crater lunar = adâncitură rotundă de pe suprafața Lunii, a cărei formare poate fi pusă pe seama unei activități vulcanice sau a unui bombardament meteoritic; circ lunar. 3. Vas antic mare, cu gura largă și cu două mânere, care servea la masă pentru amestecarea vinului cu apa. [Acc. și: cratér] – Din fr. cratère.

CRÁTER, cratere, s. n. 1. Deschizătură în formă de pâlnie la un vulcan, prin care țâșnesc vapori, gaze, cenușă etc. și se revarsă lava. 2. Gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața pământului. ◊ Crater lunar = adâncitură rotundă de pe suprafața lunii, a cărei formare poate fi pusă pe seama unei activități vulcanice sau a unui bombardament meteoritic; circ lunar. 3. Vas antic mare, cu gura largă și cu două mânere, care servea la masă pentru amestecarea vinului cu apa. [Acc. și: cratér] – Din fr. cratère.

CRATÉR, cratere, s. n. Deschizătura în formă de pîlnie din vîrful unui vulcan, prin care izbucnește lava. Pe niște stînci de aur o rază mai lucea, Ca un crater ce arde și-neacă în văpaie De felurite fețe vecinii muntișori. BOLINTINEANU, O. 204. – Accentuat și: cráter.

CRATÉR s.n. 1. Vas mare din antichitate, frumos pictat cu scene mitologice și cu două torți laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospețe. 2. Deschizătură largă și conică a unui vulcan, prin care se revarsă lava. ♦ Gaură în formă de pâlnie. [Pl. -re. / < fr. cratère, lat. crater, gr. krater].

CRATÉR/CRÁTER s. n. 1. (ant.) vas mare, frumos pictat cu scene mitologice și cu două torți laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospețe. 2. deschizătură largă și conică a unui vulcan, prin care se revarsă lava. ◊ gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața Pământului. ♦ ~ lunar = adâncitură rotundă de pe suprafața Lunii. (< fr. cratère, lat. crater, gr. krater)

CRÁTER ~e n. 1) Depresiune situată în partea superioară a unui vulcan, prin care se revarsă lava în timpul erupțiilor. 2) Adâncitură circulară pe suprafața unor planete. ~ lunar. [Acc. și cratér] /<fr. cratere

crater n. 1. vas mare, cu două toarte, în care Romanii amestecau apă cu vin; 2. deschizătură prin care un vulcan varsă lavă, fum, etc.

*cratér n., pl. e (vgr. kratér, d. keránnymi, amestec). Mare vas în care, la masa vechilor Grecĭ, se amesteca vinu cu apă. Gura unuĭ vulcan.

crațer sn [At: LTR / V: ~țăr sn / Pl: ~e / E: ger Kratzer] Mașină simplă alcătuită dintr-o serie de rachete puse pe o bandă, cu care se transportă în mină cărbunii extrași.

CRÁȚĂR, crațăre, s. n. Instalație simplă, pusă în mișcare de un motor, care transportă pe o bandă rulantă cărbunii extrași în mine. Șuieră Anton să pornesc motorul crațărului. DAVIDOGLU, M. 22. În abatajul frontal, douăzeci de oameni stau în fața stratului de cărbune, ca în fața unui perete, și îl dărîmă. La picioarele lor, în lungul acestui perete, se află un jgheab metalic, înăuntrul căruia se învîrtește o bandă rulantă. Cărbunii cad d-a dreptul deasupra acestei bande, și astfel sînt scoși afară din abataj în mod continuu, pe măsură ce se desprind din strat. Acesta e crațărul. BOGZA, V. J. 111.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!cráter s. n., pl. crátere

cratér/cráter s. n., pl. cratére/crátere

cráțăr s. n., pl. cráțăre

cráțăr s. n., pl. cráțăre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRATER LUNÁR s. (ASTRON.) circ lunar.

arată toate definițiile

Intrare: crater
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crater
  • craterul
  • crateru‑
plural
  • cratere
  • craterele
genitiv-dativ singular
  • crater
  • craterului
plural
  • cratere
  • craterelor
vocativ singular
plural
Intrare: Crater
Crater nume propriu
nume propriu (I3)
  • Crater
Intrare: crațăr
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crațăr
  • crațărul
  • crațăru‑
plural
  • crațăre
  • crațărele
genitiv-dativ singular
  • crațăr
  • crațărului
plural
  • crațăre
  • crațărelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crațer
  • crațerul
plural
  • crațere
  • crațerele
genitiv-dativ singular
  • crațer
  • crațerului
plural
  • crațere
  • crațerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crater

  • 1. Partea superioară a unui vulcan, în formă de pâlnie, prin care, în timpul erupțiilor, țâșnesc vapori, gaze, cenușă etc. și se revarsă lava.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Pe niște stînci de aur o rază mai lucea, Ca un crater ce arde și-neacă în văpaie De felurite fețe vecinii muntișori. BOLINTINEANU, O. 204.
      surse: DLRLC
  • 2. Gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața Pământului.
    surse: DEX '09 DN
    • 2.1. Crater lunar = adâncitură rotundă de pe suprafața Lunii, a cărei formare poate fi pusă pe seama unei activități vulcanice sau a unui bombardament meteoritic; circ lunar.
      surse: DEX '09 MDN '00
  • 3. Vas antic mare, cu gura largă și cu două mânere, care servea la masă pentru amestecarea vinului cu apa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

crațăr crațer

  • 1. Instalație simplă, pusă în mișcare de un motor, care transportă pe o bandă rulantă cărbunii extrași în mine.
    surse: DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Șuieră Anton să pornesc motorul crațărului. DAVIDOGLU, M. 22.
      surse: DLRLC
    • În abatajul frontal, douăzeci de oameni stau în fața stratului de cărbune, ca în fața unui perete, și îl dărîmă. La picioarele lor, în lungul acestui perete, se află un jgheab metalic, înăuntrul căruia se învîrtește o bandă rulantă. Cărbunii cad d-a dreptul deasupra acestei bande, și astfel sînt scoși afară din abataj în mod continuu, pe măsură ce se desprind din strat. Acesta e crațărul. BOGZA, V. J. 111.
      surse: DLRLC

etimologie: