Crasna f. 1. pârâu al Bârladului; 2. plasă în județele Fălciu și Vasluiu; 3. mănăstire în județele Prahova și Gorjiu; 4. râu în Transilvania, afluent al Sameșului.

crasă² sf vz crasnă¹

crasnă¹ sf [At: LIUBA-IANA, M. 108 / V: ~să / Pl: ~ne / E: nct] 1 (Ban) Sapă ascuțită la vârf. 2 (Mol) Jug pentru o singură vită, cu un cui lung înainte.

crasnă² sf [At: PSALT. HUR. 122/33 / Pl: ~ne / E: vsl красна] (Îvr; liv) Frumusețe.

crasnă¹, crasne, s.f. (reg.) 1. sapă ascuțită la vârf pentru pământ tare. 2. jug pentru o singură vită.

crasnă² s.f. sg. (înv.) frumusețe.

crasnă, crasne, s.f. – (reg.; înv.) Frumusețe. ♦ (top.) Crasna Vișeului, sat aparținând de com. Bistra (Maramureșul istoric); Crasna, curs de apă, afluent al râului Vișeu. – Din vsl. krasna (MDA).

CRASNA 1. Rîu, afl. stg. al Tisei pe terit. Ungariei; 121 km pe terit. României. Izv. din M-ții Meseș și străbate C. Someșului. Cursul inf. este dirijat printr-un canal îndiguit (70 km) cu vărsarea în Tisa (în trecut se vărsa în Someș). 2. Com. în jud. Gorj; 5.911 (1991). Schit (1636). 3. Com. în jud. Sălaj; 6.399 loc. (1991). Prelucr. lemnului. Ateliere de reparații. Aici a existat în sec. 13-15 o cetate. 4. Pădure în Podișul Bîrladului, lîngă Vaslui; în sept. 1450, domnul Moldovei Bogdan II a înfrînt aici armata polonă invadatoare, care urmărea să instaleze ca domn pe Alexăndrel. 5. Sat component al com. Sita Buzăului, jud. Covasna, pe terit. căruia a fost descoperit în 1887 un tezaur de bare de aur, turnate la Sirmium, cu efigii de împărați romani, dintre care cea mai recentă este a lui Grațian (367-383 d. Hr.).

CRASNA < sl. кpacань „frumos”. 1. Cranăș, boier (Ștef); – hînsar (17 A I 126; Băl III). 2. Crasneș (Sd XI 84; C Ștef); Crasniș (Kog I 202); – Lazor (16 A I 370). 3. Crăsnaru, fam. adică „originar din Crasna”.

HOROATU CRASNEI, com. în jud. Sălaj, pe Crasna; 2.817 loc. (1998). În satul Horoana Crasnei, menționat documentar în 1213, se află o biserică din sec. 15 (azi biserică reformată), cu adăugiri din sec. 18.