4 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

2) cránga adv. (din craĭna). Mold. sud. A umbla cranga, a umbla craĭna (haĭmana)).

CREANGĂ, crengi, s. f. 1. Ramură a unui copac; cracă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla creangă (sau creanga) = a umbla fără rost, ca o haimana. 2. Fig. (Înv.) Ramificație a unei familii umane. – Din bg. granka.

creangă sf [At: PRAV. 70 / V: cleancă, cle~, crancă, cra~, ~creng / Pl: ~engi, (rar) crăngi, ~enge, (nob) crenguri / E: bg гранка] 1 Ramură de copac sau de pom Si: cracă (1). 2 (Rar; d. grâne) Ramificație de pai. 3 (Rar; d. flori) Ramificație de tijă. 4 (Rar; d. flori) Fir. 5 (Gms; îe) A ajunge la ~ verde A reuși în afaceri. 6 (Gms; îae) A se îmbogăți. 7 (Îf cleancă, cle~) Lemn strâmb. 8 (Rar) Braț de apă curgătoare. 9 (Reg) Pantă a unui munte. 10 (îvr; liv) încrengătură a unei familii. 11 (îvp; rar) Văzduh. 12 (Îf cranga) Dans popular oltenesc. 13 (Îf cranga) Melodie după care se joacă creanga (12). 14 (Pfm; îe) A umbla ~ga A umbla mult și fără rost. 15 (Reg) Crengare (2). 16 Crăcană (20).

CREANGĂ, crengi, s. f. 1. Ramură a unui copac; cracă. ♦ Expr. (Adverbial) A umbla creangă (sau creanga) = a umbla fără rost, ca o haimana. 2. Fig. (Înv.) Ramificație a unei familii de oameni. – Din bg. granka.

CREANGĂ, crengi, s. f. 1. Ramură a unui copac; cracă. Apucă o creangă de vișin, rupse frunze multe, băgîndu-și-le în gură. CAMILAR, TEM. 254. Prin streșinile casei crengi de tei înflorit atîrnau, înfipte, pînă la pămînt și dădeau un miros dulce și sănătos. BUJOR, S. 34. Veverița pleacă creangă lîngă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea întreagă. GÎRLEANU, L. 18. Purcede-un cînt din creangă-n creangă ș-un susur blînd din mladă-n mladă. ANGHEL, Î. G. 23. După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zîmbește, mlădioasă ca o creangă de alun. EMINESCU, O. I 144. ◊ Expr. A umbla creangă (sau creanga) = a umbla razna, fără rost, ca o haimana. Numai un om năuc ca tine-i în stare să-și prăpădească nopțile, amu, așa moșneag cum te vezi, umblînd creangă cu flăcăii. GALAN, Z. R. 377. ♦ (Rar) Tulpină. Măghiran cu creanga-n sus. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 55. 2. (Învechit) Ramură a unei familii. O creangă din familia sa... locuise cu 160 ani înainte în Moldavia. NEGRUZZI, S. II 139.

CREANGĂ crengi f. 1) Ramură de copac; cracă. 2) fig. Ramură a unei familii. [G.-D. crengii] /<bulg. granka

creangă f. Mold. cracă: de asupra-mi teiul sfânt să-și scuture creanga EM. [Și crangă: cf. bulg. KRANKA, creangă].

1) crángă f., pl. ăngĭ (bg. granka, dim. d. grana, crangă. V. gîrneață). Mold. sud. Ramură, cracă. – În nord creangă, pl. crengĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

creangă s. f., g.-d. art. crengii; pl. crengi

creangă s. f., g.-d. art. crengii; pl. crengi

creangă s. f., g.-d. art. crengii; pl. crengi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CREANGĂ s. cracă, ramură, (rar) ram, (înv. și reg.) stîlp, (reg.) ratină, rază, (Transilv.) cloambă, (Transilv., Bucov. și Olt.) crac. (O ~ de măr.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

creangă (crengi), s. f.1. Ramură, cracă. – 2. Braț (de rîu). – 3. Ramificație ( a unui lanț de munți). – Var. crangă, crancă, Trans. de Sud, crambă. Mr. crangă. Origine incertă. Se admite în general că derivă din bg. granka „ramură” (Weigand, Jb., XV, 168; Pascu, II, 188; Candrea; Scriban; DAR); însă, dimpotrivă, bg. poate proveni din rom., atîta vreme cît nu s-a dovedit că este vorba de un cuvînt autentic sl. În bg. este cuvînt izolat, fără familie, în timp ce în rom. a dat naștere la numeroși der. Pe de altă parte, nu pare posibil să despărțim cuvîntul rom. de crîng (DAR citează un exemplu, destul de rar, în care se poate chiar identifica creangă cu crug „firmament”); pare prin urmare mai prudent să se plece, ca în cazul acela, de la sl. krǫgŭ „rotund”. Este posibil să existe o contaminare cu cracă „ramură”. Der. crîngie, s. f. (grămadă de crengi); crengărie, s. f. (mulțime de crengi; frunziș); crengare, s. f. (furcă ce fixează oiștea la căruță); crengos, adj. (rămuros); crînguroasă, s. f. (varietate de struguri); crengurat, adj. (rămuros); crengui, vb. (a tăia crengile, a curăța de crengi); încrengătură, s. f. (grupă, familie, ramură).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CREANGĂ. Subst. Creangă, crenguță (dim.), crenguliță (pop.), crengurea (rar), cracă, crăculiță (dim.), crăcuță (dim.), crăcană, crăcănuță (dim.), crac, crăcușor (dim.), cloambă (reg.), drughineață (reg.), ramură, ram, rămurea (dim.), rămurel, rămurică; lăstar, lăstăraș (dim.); rămuriș, rămuriște (rar), crengărie (rar), lăstăriș. Vreascuri, uscături, uscățele, găteje, surcele, bețigașe, bețișoare. Crosnă. Vb. A se ramifica, a se râmuri (pop.); a lăstări. A rupe o creangă; a sta pe o creangă. A aduna vreascuri. V. arbori, arbuști, pomi fructiferi.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea creanga seacă expr. (pop.) a fi impotent

a umbla creanga / frunza frăsinelului / lelea / teleleu expr. a hoinări fără rost, a-și pierde vremea.

a-i seca creanga / sămânța expr. (er.) a fi impotent; a fi vlăguit / epuizat.

creangă uscată expr. (pop.) impotență.

Intrare: cranga
cranga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Cranga
Cranga nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cranga
Intrare: Crangă
Crangă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Crangă
Intrare: creangă
substantiv feminin (F77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creangă
  • creanga
plural
  • crengi
  • crengile
genitiv-dativ singular
  • crengi
  • crengii
plural
  • crengi
  • crengilor
vocativ singular
plural
crancă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
creang
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crangă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

creangă, crengisubstantiv feminin

  • 1. Ramură a unui copac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cracă ramură diminutive: crenguță
    • format_quote Apucă o creangă de vișin, rupse frunze multe, băgîndu-și-le în gură. CAMILAR, TEM. 254. DLRLC
    • format_quote Prin streșinile casei crengi de tei înflorit atîrnau, înfipte, pînă la pămînt și dădeau un miros dulce și sănătos. BUJOR, S. 34. DLRLC
    • format_quote Veverița pleacă creangă lîngă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea întreagă. GÎRLEANU, L. 18. DLRLC
    • format_quote Purcede-un cînt din creangă-n creangă ș-un susur blînd din mladă-n mladă. ANGHEL, Î. G. 23. DLRLC
    • format_quote După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zîmbește, mlădioasă ca o creangă de alun. EMINESCU, O. I 144. DLRLC
    • 1.1. rar Tulpină. DLRLC
      sinonime: tulpină
      • format_quote Măghiran cu creanga-n sus. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 55. DLRLC
    • chat_bubble (și) adverbial A umbla creangă (sau creanga) = a umbla fără rost, ca o haimana. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Numai un om năuc ca tine-i în stare să-și prăpădească nopțile, amu, așa moșneag cum te vezi, umblînd creangă cu flăcăii. GALAN, Z. R. 377. DLRLC
  • 2. figurat învechit Ramificație a unei familii umane. DEX '09 DLRLC
    • format_quote O creangă din familia sa... locuise cu 160 ani înainte în Moldavia. NEGRUZZI, S. II 139. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.