CRAMĂ, crame, s. f. Clădire la o vie, unde se tescuiesc strugurii, se prepară vinul și se depozitează uneltele de lucru. ♦ Local în care se consumă băuturi alcoolice, preparate culinare etc. într-un cadru rustic. – Cf. sb. krama.

cram¹ sn vz cramă

cramă sf [At: DOSOFTEI, PS. 267 / V: cram sn, hr~ / Pl: ~me, (înv) crămi / E: ger Kram „prăvălie”, srb krama „colibă”, pn „prăvălie”] 1 (Iuz) Magazin de băuturi alcoolice. 2 Clădire la vie, cu pivniță, unde se prepară și se păstrează vinul. 3 Local în care se consumă băuturi alcoolice și preparate culinare tradiționale într-un decor care imită o cramă (2). 4 (Reg; îf cram) Dependințe în jurul casei Si: crambă (3). 5 (Trs; spc; îf cram) Încăpere de lângă gura minei, unde se odihnesc minerii și își păstrează uneltele.

hramă² sf vz cramă

CRAMĂ, crame, s. f. Clădire la o vie, unde se tescuiesc strugurii, se prepară vinul și se depozitează uneltele de lucru. ♦ Local în care se consumă băuturi alcoolice, preparate culinare etc. într-un cadru rustic. – Cf. scr. krama.

CRAMĂ, crame, s. f. Clădirea de la vie, de obicei cu o singură încăpere, în care se fac operațiile de preparare a vinului, se păstrează uneltele vierului și se depozitează produsele viei. Va fi o toamnă grasă... Și butii pîntecoase s-or grămădi la cramă, Și cîntece voioase vor crește din norod. DEȘLIU, G. 49. Ușa mare de la cramă Este scoasă din țîțîni, Că-i în toi cules de poamă De vreo două săptămîni. D. BOTEZ, F. S. 90. Mă răped în cramă s-aduc și un cofăiel de vin. CREANGĂ, P. 10. D-aș mai trăi pîn’ la toamnă... Să mă plimb din cramă-n cramă... Să beau must de poamă coarnă. TEODORESCU, P. P. 332.

cramă-restaurant s. f. Restaurant prevăzut cu cramă ◊ „În pivnițele complexului turistic «Minerva» din Craiova s-a deschis o cramă-restaurant de 400 de locuri.” R.l. 31 V 76 p. 5 (din cramă + restaurant)

restaurant-cramă s. n. Restaurant cu specific de cramă ◊ „La subsol se va amenaja un restaurant-cramă ce va fi legat de un alt restaurant care va funcționa la parter.” Sc. 2 IV 78 p. 5. ◊ „Între restaurantul-cramă Universal [...] și restaurantul Bucur [...] există multe puncte comune.” I.B. 14 IX 84 p. 6 (din restaurant + cramă)

CRAMĂ ~e f. Clădire la o vie, unde se prepară și se păstrează vinul și uneltele de lucru. /cf. sb. krama

cramă f. Mold. încăpere într’o vie unde se storc strugurii și unde se păstrează vinul: mă reped în cramă s’aduc și un cofăel de vin CR. [Cf. germ. KRAM, încăpere, printr’un intermediar slav].

crámă f., pl. e și crămĭ (vsl. cr. krama, baracă, pol. rut. kram, d. germ. kram, prăvălie). Șopron de ținut butoaĭele la vie.

cramă s. f., g.-d. art. cramei; pl. crame

cramă s. f., g.-d. art. cramei; pl. crame

cramă s. f., g.-d. art. cramei; pl. crame

CRAMĂ s. (reg.) velniță. (Mai are vin în ~.)

CRAMĂ s. (reg.) velniță. (Mai are vin în ~.)

cramă (crame), s. f. – 1. Cîrciumă, bodegă. – 2. Depozit de vinuri. – 3. Clădire unde se tescuiesc strugurii, cu toate dependințele. Germ. Kram „han”, prin intermediul sb. krama „cămară”, sau a pol. kram „han” (Cihac, II, 80).

CRAMA, Mihail (1923-1994, Cetatea Albă), poet român. Versuri elegiace („Codice”) sau alcătuind, prin avatarul eului, o autobiografie fantezistă, proiectată de la origine pînă la sfîrșitul lumii („Decor penitent”, „Ianuarii”).

CRAMĂ, Vladul (16 B VI 131), < subst.