6 intrări

Articole pe această temă:

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crai sm [At: PALIA (1581) 54/9 / V: ~alau / Pl: ~ / E: vsl краль] 1 (Îvp) Rege. 2 (Îvp) Împărat. 3 (Înv) Principe domnitor al Ardealului. 4 (Înv) Domnitor. 5 (Pop; îe) Nu e un cap de ~ Nu e un lucru de mare preț. 6 (Fig) Stăpânitor. 7 (Fig) Mai mare peste ceilalți membri ai colectivității. 8 (Orn; îc) ~ul păsărilor Pitulice (Tragladites tragladefes).9 (Orn; îc) Puiul ~ului Pănțăruș. 10 (îvr; îc) ~-nou Rege. 11 (Îvr; îae) Mire. 12 (Ast; pop; îae) Lună în primul pătrar. 13 (Ast; pop; îc) ~-vechi Lună plină. 14 (Îc) ~-de-rouă Personaj legendar care umblă numai noaptea pe rouă și, dacă este surprins de soare, se evaporă ca roua. 15 (Ent; îc) ~ul-broaștei Libelulă. 1 (Pop; îc) ~-verde Ramură verde, simbol al norocului. 17 (Bis; îe) Trei ~ de la răsărit Cei trei magi care s-au închinat Mântuitorului după naștere. 18 (Ast; pop; pan; îas) Constelația Orion. 19 Fiecare dintre cele trei personaje care joacă rolul magilor în piesa de teatru popular numită Irozii. 20 (Pex; art; lpl) Irozii. 21 (Pex; art; lpl) Colindători cu steaua. 22 (Pex) Vătaf al călușarilor. 23 (Pex) Căpetenie a feciorilor dintr-un sat. 24 (Pex) Căpetenie a unui joc de copii. 25 (Îcs) De-a -ul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 26 (Reg) Rigă la jocul de cărți. 27 (Înv; îs) ~ nou sau ~ de Curtea-veche (sau de Curtea-arsa) Haimana care se adăpostea între ruinele Curții Domnești din București. 28 (Îas) Hoțoman. 29 (Îas) Ștrengar. 30 (Îas) Desfrânat. 31 (Înv; îoc moș) Tânăr. 32 Bătrân care vrea să pară tânăr. 33 Bărbat ușuratic care are multe aventuri amoroase Si: craidon. 34 (Pex; rar) Bețiv. 35 (Bot; reg) Floare de grădină nedefinită mai îndeaproape Cf crăiță. 36 (Îvr; mgm) Fisc.

CRAI, crai, s. m. 1. (În basme) Împărat, rege, domnitor. ◊ Trei Crai de la Răsărit = magi din Răsărit, care au vestit nașterea lui Isus. ◊ Compus: Crai-nou = Luna în prima ei fază, când are forma unei seceri subțiri; lună-nouă. 2. Bărbat ușuratic, care se ține de chefuri, de aventuri amoroase etc.; craidon. ◊ Crai de Curtea veche = haimana, pungaș, derbedeu, desfrânat. – Din sl. kralĭ.

CRAI, crai, s. m. 1. (Astăzi poetic sau în basme) Împărat, rege, domnitor. ◊ (Cei trei) crai de la răsărit = magi. ◊ Compus: crai-nou = luna în prima ei fază, când are forma unei seceri subțiri; lună-nouă. 2. Bărbat ușuratic, care se ține de chefuri, de aventuri amoroase etc.; craidon. ◊ Crai de curte veche = haimana, pungaș, derbedeu, desfrânat. – Din sl. kralĭ.

CRAI, crai, s. m. 1. (Astăzi numai poetic sau în basme) împărat, rege, domnitor. Verii, adică feciorii craiului și fetele împăratului, nu se văzuse niciodată, de cînd erau ei; și așa veni împrejurarea, de nici Împăratul-Verde nu cunoștea nepoții săi, nici craiul nepoatele sale. CREANGĂ, P. 183. O, tu crai cu barba-n noduri ca și cîlții cînd nu-i perii, Tu în cap nu ai grăunțe, numai pleavă și puzderii. Bine-ți pare să fii singur, crai bătrîn fără de minți, Să oftezi dup-a ta fată, cu ciubucul între dinți? EMINESCU, O. I 83. ◊ Fig. De huzur i-s roși obrajii, Doarme leneș craiul Soare. GOGA, C. P. 81. Apusul joacă într-un potop de pară: Se duce craiul zilelor de vară Spre alte lumi, departe-n fundul văii. IOSIF, P. 33. Crai-nou = luna în prima ei fază, cînd are forma unei seceri subțiri; lună-nouă. Deodată, prin arcadele ferestrelor... s-a arătat crai-nou sub luceafărul de sară. SADOVEANU, D. P. 127. Crai-nou le surîdea la toți și se pleca spre sfințit. SANDU-ALDEA, D. N. 220. Cu ochi umezi lung se uita La cornul lunii ce se ivise, Iar glasu-i jalnic așa cînta: «Crai-nou, strălucitei Plînsă m-ai găsit, Cu gînduri mîhnite, Cu chipul cernit». ALECSANDRI, P. I 21. Crai de pică = numele unei cărți de joc. [împăratul] pe capu-i poartă mitră, Poart-un schiptru ș-alt nimică, Ca și craiul cel de pică. EMINESCU, L. P. 146. 2. Bărbat ușuratic, care-și pierde vremea ținîndu-se de chefuri și de femei. Biata mea soră... a căzut pe mîna unui vulgar crai, a unui donjuan fără scrupule. SEBASTIAN, T. 360. Crai de curtea veche = haimana, pungaș, derbedeu, desfrînat.

CRAI ~ m. 1) înv. (în unele state feudale) Conducător absolut al țării; rigă; rege; monarh; suveran; împărat. 2) fig. Bărbat ușuratic, care se ține de chefuri și de aventuri amoroase; craidon. 3) reg. (la jocul de cărți) Figură care are imprimată pe ea chipul unui bărbat cu coroană; rege; popă. /<sl. krali

2) craĭ n., pl. inuz. urĭ (vsl. kraĭ, „margine, mal, splaĭ”, bg. „sfîrșit, capăt”, rus. „margine, țară, regiune”. V. craĭna). Craĭ nou, lună noŭă, prima margine care se arată a luniĭ.

1) craĭ m., pl. tot așa (vsl. bg. sîrb. kralj, rege, d. vgerm. Karal, Karl, Carol cel Mare al Francilor, care ĭ-a învins de multe orĭ pe Slavĭ; ceh. král, pol. król, rus. kórolĭ, ung. király, alb. kralĭ, turc. kyral, kral, mgr. krális, principele Serbiiĭ, Bulgariiĭ saŭ Ungariiĭ. Cp. cu țar). Vechĭ. Rege saŭ domn. Rigă, popă (la cărțile de joc). Azĭ. Berbant, ștrengar, craidon. Ceĭ treĭ craĭ de la răsărit, magii care aŭ venit să se închine luĭ Hristos cînd s’a născut.

crăi vi [At: N. TEST. (1648) / Pzi: ~esc / E: crai] (Îvp) 1-4 A fi crai (1-4). 5 A domni. 6 A conduce o țară.

crăiesc, ~ească [At: (a. 1595) IORGA, S. N. 12 / Pl: ~ești / E: crai + -esc] 1-4 (Înv) Referitor la crai (1-4). 5-8 (Înv) De crai (1-4). 9-12 (Înv) Propriu craiului (1-4). 13-16 (Înv) Dependent de crai (1-4). 17 (Înv; îc) Cezaro (sau chesaro) ~ Care aparține coroanei imperiale a Habsburgilor. 18 (Înv) Fiscal. 19-27 (Rar) De crai (27-35). 28 (Bot; reg; îc) Păr-~ Păr cu fructe de calitate superioară, galbene și lungi. 29 (Bot; reg; îae) Păr cu fructe rotunde și verzi, foarte bune la gust. 30-34 (Iht) Crăiete (1-5).

GAROFÍȚĂ, garofițe, s. f. 1. Diminutiv al lui garoafă. 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și flori purpurii; garoafă-de-câmp (Dianthus carthusianorum). 3. Plantă erbacee ornamentală cu tulpina ramificată, cu flori mari, roșii, albe sau pestrițe (Dianthus chinensis). 4. (În compusele) Garofiță-de-munte = plantă erbacee cu flori mari, purpurii (Dianthus compactus); garofița-Pietrei-Craiului = plantă erbacee a cărei tulpină de 10-20 cm poartă o singură floare purpurie brăzdată radial de dungi mai închise (Dianthus callizorus).Garoafă + suf. -iță.

GAROFÍȚĂ, garofițe, s. f. 1. Diminutiv al lui garoafă. 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și flori purpurii; garoafă de câmp (Dianthus carthusianorum). 3. Plantă erbacee ornamentală cu tulpina ramificată, cu flori mari, roșii, albe sau pestrițe (Dianthus chinensis). 4. (în sintagmele) Garofiță de munte = plantă erbacee cu flori mari, purpurii (Dianthus compactus). Garofița Pietrei Craiului = plantă erbacee a cărei tulpină de 10-20 cm poartă o singură floare purpurie brăzdată radial de dungi mai închise (Dianthus callizorus).Garoafă + suf. -iță.

craiu m. 1. rege (învechit): cei trei crai dela răsărit (v. mag); craiu nou, lună nouă (când are forma de corn sau de seceră), la care se roagă fetele și flăcăii pentru împlinirea dorințelor lor; 2. carte de joc ce reprezintă un rege în fiecare coloare: un craiu de pică; om desfrânat, ștrengar (cf. bețiv împărătesc): craiu de Curtea-Veche. [Slav, KRALĬ, din germ. Karl. Carol Magnu, al cărui nume deveni tipic (ca mai înainte Cezar) spre a desemna pe suverani; pentru numele de craiu nou, cf. pol. ksienzyc, lună nouă (lit. crăișor), luna de zile fiind de genul masculin în limbile slavice].

mărunțica-craiului f. un fel de horă și melodia după care se joacă.

Piatra lui Craiu f. pisc în jud. Muscel: 2180 m.

Piatra-Craiului (Kiralykö) n. massiv în munții Bârsei cu un aspect prăpăstios: 2441 m.

2) crăĭésc v. intr. Vechĭ. Domnesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crai s. m., pl. crai, art. cráii

crai s. m., pl. crai, art. cráii

crai-nóu (lună nouă) s. m.

arată toate definițiile

Intrare: crai
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crai
  • craiul
  • craiu‑
plural
  • crai
  • craii
genitiv-dativ singular
  • crai
  • craiului
plural
  • crai
  • crailor
vocativ singular
  • craiule
plural
  • crailor
Intrare: Crai
nume propriu (I3)
  • Crai
Intrare: crai-nou
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crai-nou
  • crai-nou
plural
genitiv-dativ singular
  • crai-nou
  • crai-nou
plural
vocativ singular
plural
Intrare: crăi
crăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: garofița-Pietrei-Craiului
garofița-Pietrei-Craiului substantiv feminin articulat (numai) singular
  • silabație: -Pie-trei-
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • garofița-Pietrei-Craiului
plural
genitiv-dativ singular
  • garofiței-Pietrei-Craiului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Piatra Craiului
Piatra Craiului substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Piatra Craiul
plural
genitiv-dativ singular
  • Pietrei Craiului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crai

  • exemple
    • Verii, adică feciorii craiului și fetele împăratului, nu se văzuse niciodată, de cînd erau ei; și așa veni împrejurarea, de nici Împăratul-Verde nu cunoștea nepoții săi, nici craiul nepoatele sale. CREANGĂ, P. 183.
      surse: DLRLC
    • O, tu crai cu barba-n noduri ca și cîlții cînd nu-i perii, Tu în cap nu ai grăunțe, numai pleavă și puzderii. Bine-ți pare să fii singur, crai bătrîn fără de minți, Să oftezi dup-a ta fată, cu ciubucul între dinți? EMINESCU, O. I 83.
      surse: DLRLC
    • figurat De huzur i-s roși obrajii, Doarme leneș craiul Soare. GOGA, C. P. 81.
      surse: DLRLC
    • figurat Apusul joacă într-un potop de pară: Se duce craiul zilelor de vară Spre alte lumi, departe-n fundul văii. IOSIF, P. 33.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Trei Crai de la Răsărit = magi din Răsărit, care au vestit nașterea lui Isus.
      surse: DEX '09
    • 1.2. Crai de pică = numele unei cărți de joc.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • [Împăratul] pe capu-i poartă mitră, Poart-un schiptru ș-alt nimică, Ca și craiul cel de pică. EMINESCU, L. P. 146.
        surse: DLRLC
  • 2. Bărbat ușuratic, care se ține de chefuri, de aventuri amoroase etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: afemeiat craidon un exemplu
    exemple
    • Biata mea soră... a căzut pe mîna unui vulgar crai, a unui donjuan fără scrupule. SEBASTIAN, T. 360.
      surse: DLRLC

etimologie:

crai-nou

  • 1. Luna în prima ei fază, când are forma unei seceri subțiri; lună-nouă.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Deodată, prin arcadele ferestrelor... s-a arătat crai-nou sub luceafărul de sară. SADOVEANU, D. P. 127.
      surse: DLRLC
    • Crai-nou le surîdea la toți și se pleca spre sfințit. SANDU-ALDEA, D. N. 220.
      surse: DLRLC
    • Cu ochi umezi lung se uita La cornul lunii ce se ivise, Iar glasu-i jalnic așa cînta: «Crai-nou, strălucite! Plînsă m-ai găsit, Cu gînduri mîhnite, Cu chipul cernit». ALECSANDRI, P. I 21.
      surse: DLRLC

etimologie:

garofița-Pietrei-Craiului

  • 1. Plantă erbacee a cărei tulpină de 10-20 cm poartă o singură floare purpurie brăzdată radial de dungi mai închise (Dianthus callizorus).
    surse: DEX '09

etimologie: