3 intrări

20 de definiții

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2.

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2.

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură groasă a unui copac; creangă. Dintr-un salt [motanul] sări în craca unui măr c-un miaun zugrumat. SADOVEANU, N. F. 34. Amîndoi, așezați sub craca cea mai deasă a nucului, rămîn un moment tăcuți. BUJOR, S. 61. Eu zic cucului să tacă, El se suie sus pe cracă. ALECSANDRI, P. P. 274. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația.

crácă s. f., g.-d. art. crắcii; pl. crăci

crácă s. f., g.-d. art. crăcii; pl. crăci

CRÁCĂ crăci f. Ramură de copac; creangă. ◊ A-și tăia ~a de sub picioare a-și crea singur o situație periculoasă printr-o acțiune nechibzuită. /Din crac

cracă f. ramură groasă. [Derivat din crac: lit. braț de arbore].

crácă f., pl. ăcĭ (d. crac). Vest. Ramură, creangă. – În Olt. creacă, pl. ecĭ.

CRACÁ, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.

CRACÁ, crachez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.

cracá (a ~) vb., ind. prez. 3 cracheáză

cracá vb., ind. prez. 1 sg. crachéz, 3 sg. și pl. cracheáză

CRACÁ vb. I. tr. A supune operației de cracare. [< fr. craquer].

CRACÁ vb. tr. a supune operației de cracare. (< fr. craquer)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRÁCĂ s. creangă, ramură, (rar) ram, (înv. și reg.) stîlp, (reg.) rátină, ráză, (Transilv.) cloámbă, (Transilv., Bucov. și Olt.) crac. (O ~ de măr.)

CRAC(Ă) subst. 1. Craca, D., căp. (D Buc); Crăca, P., mold. (Sur I). 2. Cracea, munt. (Cat; RI XVIII 24; 16 B II 274). 3. Crăclean, R. (17 B I 369); -ești s. (16 A I 398); -ioaia, mold. (Sd XXI).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a se uita ca curca la crăci / ca mâța-n calendar / ca vițelul la poartă nouă expr. a fi complet neștiutor într-un domeniu; a nu reuși să înțeleagă o anumită chestiune.

a-și tăia singur craca de sub picioare expr. a-și primejdui singur situația printr-o acțiune negândită.

ca pasărea pe cracă expr. (pop.) trecător, efemer.

Intrare: cracă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cra craca
plural crăci crăcile
genitiv-dativ singular crăci crăcii
plural crăci crăcilor
vocativ singular
plural
Intrare: craca
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) craca cracare cracat cracând singular plural
crachea cracați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) crachez (să) crachez cracam cracai cracasem
a II-a (tu) crachezi (să) crachezi cracai cracași cracaseși
a III-a (el, ea) crachea (să) cracheze craca cracă cracase
plural I (noi) cracăm (să) cracăm cracam cracarăm cracaserăm, cracasem*
a II-a (voi) cracați (să) cracați cracați cracarăți cracaserăți, cracaseți*
a III-a (ei, ele) crachea (să) cracheze cracau craca cracaseră
Intrare: Cracă
Cracă
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)