2 intrări

13 definiții

CÓVRU, covruri, s. n. (Reg.) Vizuină, bârlog, cotlon. – Cf. rus. krov.

CÓVRU, covruri, s. n. (Reg.) Vizuină, bârlog, cotlon. – Cf. rus. krov.

CÓVRU, covruri, s. n. (Mold.) Vizuină, bîrlog, cotlon. Cățelușa a tăcut, trăgîndu-și botul ascuțit în covru, după ce adulmecase la străin flori de sînziene. SADOVEANU, N. P. 105. Și într-un covru scurmat în pămînt, între frunze șipăiuș, sta un iepure roșcat, pitit pe labe, cu urechile lăsate pe spatele gheboșat. SADOVEANU, O. III 356. ♦ Fig. Locuință primitivă. Am văzut un fel de covru din alte vremuri. Foarte bună colibă, m-am bucurat eu. SADOVEANU, N. F. 67.

cóvru (reg.) (co-vru) s. n., art. cóvrul; pl. cóvruri

cóvru s. n. (sil. -vru), art. cóvrul; pl. cóvruri

CÓVRU s. v. bârlog, cuib, culcuș, sălaș, vizuină.

cóvru (cóvruri), s. m.1. Vizuină, bîrlog. – 2. Groapă, denivelare mică de teren. – Var. (Banat, Olt.) crov, s. n. (groapă). Sb., rus. krov „refugiu, bîrlog” (DAR). Var. crov apare deja la Coresi. Cf. pocrov.

CÓVRU ~ri n. reg. 1) Adăpost subteran, pe care și-l sapă unele animale sălbatice; vizuină; bârlog. 2) fig. Locuință primitivă; colibă. /cf. rus. krov

covru n. Mold. culcuș de câine, de iepure. [Cf. it. COVOLO].

crov n., pl. urĭ (sîrb. krov, vsl. krovŭ, acoperiș, acoperemînt [!], sîrb. skrovište, vsl. sŭkr-, ascunzătoare, zakrovŭ, vizuină. V. pocrov). Olt. Groapă, adîncătură [!] (În Rț. și croc. Augm. crovan, pl. e; dim. croviț, pl. e). Croh (d. vsl.). Mold. sud. Ascunzătoare, culcuș (de ĭepure orĭ de alt animal sălbatic orĭ și de cîne [!] orĭ de porc). Covru (met. din crov, ca codru din crod). Mold. Culcuș de animal sălbatic. Peșteră (de sihastru). – Și groh (Tut.) V. bîrlog, vizuină, cotlon, somină.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cóvru s. v. BÎRLOG. CUIB. CULCUȘ. SĂLAȘ. VIZUINĂ.

COVRU subst. „așezare” (Tiktin). 1. Covrea Rîmescul, din s. Rîmești, 1808 olt. (AO VI 67). 2. Cf. toponimul Covur lac (C Ștef) și Covurlui. 3. Cuvurlu/i sau -iasca, hotar și Cuvurluești, moșneni în Buzău (Î Div).

Intrare: covru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular covru covrul
plural covruri covrurile
genitiv-dativ singular covru covrului
plural covruri covrurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Covru
Covru