4 intrări

20 de definiții

COTÓI, cotoi, s. m. Masculul pisicii; motan, cotoc. – Probabil din *cot (< sl. kotŭ „pisică”) + suf. -oi.

COTÓI, cotoi, s. m. Masculul pisicii; motan, cotoc. – Probabil din *cot (< sl. kotŭ „pisică”) + suf. -oi.

COTÓI, cotoi, s. m. Masculul pisicii; motan. Un cotoi de tot îndrăzneț a intrat, ca o pisică ce era, în salon. SLAVICI, N. I 314. Cotoiul stă lîngă dînșii și torcea. ISPIRESCU, L. 285. ◊ Expr. A avea ochi de cotoi = a avea privire vicleană. A umbla ca un cotoi = a umbla numai după plăceri; a hoinări.

cotói2 (obiect, os, copan) (pop.) s. n., pl. cotoáie

cotói1 (motan) s. m., pl. cotói, art. cotóii

cotói (motan) s. m., pl. cotói, art. cotóii

cotói (instrument, os, copan) s. n., pl. cotoáie

COTÓI s. v. braț, crac, margine, mănușă, mână, mâner, pervaz, spetează.

COTÓI ~ m. Mascul al pisicii; motan; pisoi; cotoșman. ◊ A avea ochi de ~ a avea privirea vicleană. A umbla ca un ~ a nu se ocupa cu nimic serios; a hoinări. [Sil. co-toi] /cot + suf. ~oi

cotói3, cotoáie, s.n. (reg.) 1. parte a căruței; cotóci, cotógi, mănuși, stâlpușori. 2. (la pl.) brațele ferestrăului.

cotói2, cotoáie, s.n. (reg.) 1. picior de pasăre friptă; copan, coapsă, tâmp, artig, ciric. 2. (la om) partea piciorului până la genunchi. 3. ciolan.

1) cotóĭ m., pl. tot așa (bg. kot, koták, cotoĭ, germ. kater, cotoĭ, katze, pisică, it. gatto, -a, pv. cat, -a, fr. chat, chatte, ngr. gáta, káta; lat. cattus, -a, pisică. V. coteĭ). Vest. Motan. S. n., pl. oaĭe. Vechĭ. P. P. Ancoră. Cotoc (s. n.).

2) cotóĭ n., pl. oaĭe (rudă cu cotonog). Vest. Copan, but de pasăre.

coțói, coțói, s.m. (reg.) om mic de statură; puțoi, ghijură.

cotoiu m. 1. bărbățelul pisicii; 2. pl. mânușile sau mâinile codârlei; 3. pl. brațele ferestrăului. [Slav. KOTŬ, cotoiu, de unde cotoc, cotoiu, cotor (v. cotoroanță) și cotoș (v. cotoșman); pentru sensurile tehnice, cf. cătușă].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COTÓI s.(ZOOL.) motan, pisoi, (pop.) mîț, pisíc, (reg.) cotóc, mihóc, mîrtán, mîtîrlán, mîțóc, motóc, pisóc, (Ban. și Transilv.) mîrtác, (prin Olt.) mîrtóc. (~ e masculul pisicii.)

cotói s. v. BRAȚ. CRAC. MARGINE. MĂNUȘĂ. MÎNĂ. MÎNER. PERVAZ. SPETEAZĂ.

COTOI subst. și Cotoc, variantă. 1. Cotoiul din Mislea (16 B V 18), prob. eponim al satului Cotoiu (Com. Băicoi). 2. Cotoc b., 1603 (Sd XI 2/4-5); Cotocea, Stan (17 B III 103).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

Intrare: cotoi (motan; -i)
cotoi (motan; -i) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotoi cotoiul
plural cotoi cotoii
genitiv-dativ singular cotoi cotoiului
plural cotoi cotoilor
vocativ singular
plural
Intrare: cotoi (s.n.; -oaie)
cotoi (s.n.; -oaie) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotoi cotoiul
plural cotoaie cotoaiele
genitiv-dativ singular cotoi cotoiului
plural cotoaie cotoaielor
vocativ singular
plural
Intrare: coțoi
coțoi
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: Cotoi
Cotoi