6 intrări

30 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

COT, (I 1) coate, (I 2, 3, 4) coturi, s. n., (II) coți, s. m. I. S. n. 1. (Anat.; la om) Partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus, care unește brațul cu antebrațul. ◊ Loc. adv. Cot la cot = alături; împreună. ◊ Expr. A da din coate = a) a-și face loc împingând pe alții; b) a lupta (fără scrupule) pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a obține o situație. A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mâinile la spate (alături de altul). A-și da coate (sau cu cotul) = a-și face semne (cu cotul); a coti (2). A băga mâinile până-n (sau până la) coate = a fura mult și fără jenă. (Fam.) A-i arăta (sau a-i întoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferență. Mă doare-n cot! = puțin îmi pasă! ◊ Compus: s. m. și f. coate-goale = (depr.) om sărac. ♦ Parte a mânecii care acoperă cotul (I 1). ♦ (La cal) Parte ieșită în afara articulației de la mijlocul picioarelor de dinapoi. 2. Loc, porțiune unde un drum, o vale etc. își schimbă brusc direcția; cotitură, întorsătură. ♦ Meandru (al unei ape curgătoare). 3. Tub curbat în forma unui arc de cerc, folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite. 4. (Reg.) Colț, unghi, ungher. II. S. m. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0,664 metri (în Muntenia) sau cu 0,637 metri (în Moldova), care reprezenta distanța de la cot (I 1) până la încheietura palmei; p. ext. măsură considerată, subiectiv, mare sau mică, după împrejurări. ◊ Expr. A scoate (sau a-i ieși cuiva) limba de-un cot, se zice când cineva face un efort (fizic) peste măsură de mare. ♦ Bucată de material textil măsurată cu această unitate de măsură. ♦ (Reg.) Vergea de lemn sau de metal pentru măsurarea lungimii. – Lat. cubitus.

CÓT, (I 1) coate și (I 2, 3, 4) coturi, s. n., (II) coți, s. m. I. S. n. 1. (Anat.; la om) Partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus, care unește brațul cu antebrațul. ◊ Loc. adv. Cot la cot = alături; împreună. ◊ Expr. A da din coate = a) a-și face loc împingând pe alții; b) a lupta (fără scrupule) pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a obține o situație. A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mâinile la spate (alături de altul). A-și da coate (sau cu cotul) = a-și face semne (cu cotul); a coti (2). A băga mâinile până-n (sau până la) coate = a fura mult și fără jenă. (Fam.) A-i arăta (sau a-i întoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferență. Mă doare-n cot! = puțin îmi pasă! ♦ Compus: coate-goale s. m. invar. = (depr.) om sărac. ♦ Parte a mânecii care acoperă cotul (I 1). ♦ (La cal) Parte ieșită în afara articulației de la mijlocul picioarelor de dinapoi. 2. Loc, porțiune unde un drum, o vale etc. își schimbă brusc direcția; cotitură, întorsătură. ♦ Meandră (a unei ape curgătoare). 3. Tub curbat în forma unui arc de cerc, folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite. 4. (Reg.) Colț, unghi, ungher. II. S. m. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0,664 metri (în Muntenia) sau cu 0,637 metri (în Moldova), care reprezenta distanța de la cot (I 1) până la încheietura palmei; p. ext. măsură considerată, subiectiv, mare sau mică, după împrejurări. ◊ Expr. A scoate (sau a-i ieși cuiva) limba de-un cot, se zice când cineva face un efort (fizic) peste măsură de mare. ♦ Bucată de material textil măsurată cu această unitate de măsură. ♦ (Reg.) Vergea de lemn sau de metal pentru măsurarea lungimii. – Lat. cubitus.

COT, (1) coate și (2) coturi, s. n., (3) coți, s. m. 1. (Anat.; la om) Articulația dintre braț și antebraț; partea exterioară a acestei articulații. [Soldații] aveau coatele lipite strîns, unii de alții. SAHIA, N. 73. Răzimat pe coate-adoarme Un cioban întins pe glugă. GOGA, P. 65. Băiatul s-a lovit la cot de i-a secat sufletul. CARAGIALE, P. 15. În trăsură, plecat puțin pe-un cot, îmi place să-mi ațintesc ochii în zări. RUSSO, O. 100. ◊ Loc. adv. Cot la cot = alături, unul lîngă altul, împreună. Și cot la cot soldatul roșu, Ostașul nostru S-au dus Biruitori către apus. BENIUC, V. 125. Țăranii romîni și țăranii unguri au luptat cot la cot împotriva nobilimii maghiare. BOGZA, Ț. 14. Lucrează cot la cot cu dînșii, sosește înaintea lor și pleacă în urma lor. C. PETRESCU, A. 466. ◊ Expr. A da din coate = a-și face loc împingînd pe alții; fig. a lupta fără scrupule pentru a cîștiga o situație, pentru a ieși din încurcătură etc. A lega cot la cot = a lega cu mîinile la spate. Potirașii se slobod Și mi-l leagă cot la cot. ANT. LIT. POP. I 437. Și-l lega strîns cot la cot. ALECSANDRI, P. P. 125. A-și da coate (sau cu cotul) = a-și face semne (cu cotul). Își dedeau coate, de rîdeau. ISPIRESCU, L. 37. A-și da coatele cu cineva = a lucra pe ascuns, a se înțelege în secret. Nouă ni-e frică... de! că-și dă coatele cu Cațavencu. CARAGIALE, O. I 124. A băga mîinile pînă-n coate = a fura zdravăn. (Familiar, adesea însoțit de lovirea repetată a unui cot cu palma) A-i arăta cuiva cotul = a refuza pe cineva în bătaie de joc. A întoarce cuiva cotul = a nu lua în seamă, a necăji pe cineva. Mă doare-n cot = puțin îmi pasă. ♦ Partea mînecii care acoperă articulația dintre braț și antebraț. Desigur hoinăriseră împreună, își roseseră coatele pe aceleași bănci ale școlii. C. PETRESCU, Î. II 175. Iar colo bătrînul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate. EMINESCU, O. I 132. ♦ (La cal) Partea ieșită în afară a articulației de la mijlocul picioarelor de dinapoi. Cînd îndărăt se uita, Vedea capul șarpelui Sus pe colul murgului. ȘEZ. III 65. 2. Loc unde un drum, un rîu, o scară, un burlan etc. își schimbă brusc direcția; cotitură, întorsură. V. curbă. Tocmai atunci ieși de după un cot de mal un caporal. D. ZAMFIRESCU, R. 97. De la cotul stîncos ce-i zice «Cîrligul Caprei» mergeam o bucată pe jos. VLAHUȚĂ, O. A. II 135. A trecut de cotul dealului, la cîmp deschis. CARAGIALE, O. I 368. Era mai ales două stațiuni anevoie de trecut cu pace, una la cotu gîrlei... și alta pe maidanul de dinaintea bisericii Popa Tatu. GHICA, S. 687. 3. (Regional) Colț, unghi, ungher. Am o mîndră ca o doamnă: Cînd e vremea lucrului, Șede-n cotu birtului. HODOȘ, P. P. 191. Ziua într-un cot, Noaptea peste tot (Lampa). GOROVEI, C. 196. 4. (Învechit) Unitate de măsură variind între 0,606 m (în Muntenia) și 0,637 m (în Moldova) reproducînd distanța de la cot (1) pînă la vîrful degetului mijlociu; p. ext. măsură considerată în chip subiectiv mare sau mică. Colo-n colț acum răsare Un copil al nu știu cui, Largi de-un cot sînt pașii lui, Iar el mic, căci pe cărare Parcă nu-i. COȘBUC, P. I 224. Avea niște mustăți de un cot și un glas de răsuna mahalaua. ALECSANDRI, T. 383. ♦ Obiect care se măsoară cu această unitate. Pe sul tot crește pînza și coții tot sporesc. BELDICEANU, P. 69. ◊ Expr. A scoate (sau a-i ieși cuiva) limba de-un cot, se zice cînd cineva face un efort peste măsură. ♦ (Regional) Vergea de lemn sau de metal pentru măsurat lungimi. L-am văzut umblînd prin tîrg, cu cotul subsuoară, după cumpărat sumani. CREANGĂ, A. 58.

Greșeli la indicarea formelor de plural; corect (2, 3) coturi, s. n., (4) coți, s. m. - gall

cot3 (meandră, tub) s. n., pl. cóturi

cot1 (unitate de măsură) s. m., pl. coți

cot2 (articulație) s. n., pl. coáte

cot (anat.) s. n., pl. coáte

cot (geogr., tehn.) s. n., pl. cóturi

cot (unitate de măsură) s. m., pl. coți

COT s. I. 1. v. cotitură. 2. v. meandru. II. (prin Transilv.) șing. (Un ~ de pânză.)

COT s. v. colț, colțar, cotlon, dreptar, echer, ungher, unghi.

cot (-oáte), s. n.1. Partea exterioară care unește brațul cu antebrațul. – 2. Jaret. – 3. Cotitură, întorsătură, unghi. – 4. Echer, colțar. – 5. Colț de stradă. – 6. Meandră, curbă, sinuozitate. – 7. Ungher, colț. – 8. Măsură de lungime de valoare variabilă (cot muntenesc, 0,666 m; cot moldovenesc, 0,637 m). – 9. Gradație, scară de nivel. – 10. (Arg.) An. – 11. (Arg.) Nimic. – Mr., megl., istr. cot. Lat. cŭbĭtum (Diez, Gramm., I, 154; Pușcariu 406; Candrea-Dens., 399; REW 2354; DAR); cf. alb. kut (Philippide, II, 636), it. gomito (abruz. govete, calabr. gùvitu, gutu), prov. code, fr. coude, sp. code, port. coto. Pentru fonetism, cf. Fr. Schürr, Mitt. Wien., 54-5. Sensurile 3-7 au pl. coturi; cu sensurile 8-10, este m., pl. coți; 11 se folosește numai la sg. și se explică prin obiceiul vulgar de a arăta cotul pentru a desemna o negație (cf. Graur, BL, V, 59). Der. cotea, s. m. (persoană cunoscută prin lipsa ei de milă); coti, vb. (a face un cot; refl., a se frecventa, a se vedea; a întoarce, a da colțul; a măsura cu cotul; a calcula capacitatea unui vas); cotar, s. m. (evaluator, măsurător); cotitură, s. f. (cotitură, meandră, sinuozitate; colț, parte secretă); cotiș, s. n. (loc cotit, cotitură, unghi); coteală, s. f. (lovire cu cotul: aglomerație); cotigi, vb. (a da colțul, a întoarce), rezultat dintr-o contaminare cu cotigă; cotări, vb. (a calcula capacitatea unui vas); cotărit, s. m. (evaluare; veche dare pe evaluarea oficială a vaselor, plătită cuparului, care de obicei o da în arendă); cotărie, s. f. (dare comercială pe țesături și băuturi); coteli, vb. (a cerceta; a munci pe brînci; a face curățenie; Bucov., a linge farfuriile; a fura; a întoarce, a da colțul; a rostogoli), pe care Skok, Dacor., III, 835 și DAR îl consideră der. de la bg. kotiljati se „a se agita, a se grăbi” dar care pare mai curînd der. de la coti cu suf. expresiv -eli (cf. Graur, BL, VI, 146). În acest caz, sb. kotiljati provine din rom., ca și sb. kut „unghi”, care se folosește în Mold. și Bucov., cut, s. n. (cartier, suburbie).

COT3 coți m. înv. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu aproximativ 60 cm. ◊ A scoate limba de-un ~ a) a se sufoca de oboseală; b) a depune eforturi ce depășesc propriile puteri. /<lat. cubitus

COT1 coáte n. 1) Articulație dintre braț și antebraț. 2) Parte exterioară a acestei articulații. ◊ ~ la ~ cu cineva alături de cineva; împreună. A da din coate a) a împinge pe cei din jur pentru a-și asigura trecerea; b) a acționa energic, dar fără scrupule, pentru a-și atinge scopul. A-și da coate (sau a-și da cu ~ul) unul altuia a împinge cu cotul pentru a atrage atenția asupra unui lucru sau a unei vorbe. 3) Partea din afară a mânecii care acoperă această articulație. ◊ A-și roade coatele (pe băncile școlii) a-și face timp îndelungat învățătura. /<lat. cubitus

COT2 ~uri n. 1) (la drumuri, ape curgătoare etc.) Loc unde se face o schimbare de direcție; cotitură. ~ul gârlei.A vorbi fără ~uri a spune fără ocolișuri. A ști toate ~urile a cunoaște toate subtilitățile. 2) Partea încovoiată a unei țevi sau a unui burlan. /<lat. cubitus

cot n. 1. (pl. coate), partea exterioară a brațului, la locul unde se îndoae: cot la cot, legat țeapăn; a-și da coate, a-și face semne, de înțelegere; 2. partea mânecii ce acopere cotul: haină roasă în coate; 3. (pl. coți), veche măsură de lungime în Muntenia (0 m. 66) și în Moldova (0 m. 64); 4. (pl. coturi), măsură de capacitate a buților; 5. cotitură: la cotul Prutului POP. [Lat. CUBITUM].

cot n., pl. coate (lat. cúbitus și cúbitum, cot, d. cŭbare, a sta culcat; it. gómito, pv. cobde, fr. coude, sp. codo, pg. cóvado). Partea mijlocie a brațuluĭ la locu unde se îndoaĭe (corespunzînd cu genuchĭu [!] la picĭor): mă sprijin în cot. Partea mîniciĭ [!] care acopere [!] cotu: haĭnă roasă 'n (saŭ la) coate. Cot la cot, cu coatele alăturea: mergețĭ cot la cot, hoțu a fost legat cot la cot (i s'aŭ legat coatele unu de altu). A-țĭ da coate cu cineva, a-l atinge cu cotu, fig. 1) a te înțelege pe ascuns cu el; 2) a trăi în societatea luĭ. Pl. coturĭ. Cotitură, îndoitură de rîŭ saŭ de drum: la coturĭ rîu sapă malu. Bucată de lemn orĭ de metal de măsurat stofele saŭ de calculat capacitatea butoaĭelor: Jidanu rupsese amîndoŭă coturile apărîndu-se de cînĭ [!]. Parte încovoĭată la un burlan de fum, la o țeavă. S. m. O veche măsură de lungime, (în Țara Rom. 0m., 664, în Moldova 0m., 637, în Dobrogea 0m., 680): doĭ coțĭ de postav, postavu se vindea cu cotu (avea 8 rupĭ, și rupu 2 grefĭ).

coț! interj. (reg.) cuvânt care imită scârțâitul cizmei.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COT s. 1. cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură, (rar) îndoitúră, (pop.) cîrmeálă, cîrnitúră, întorsúră, sucitúră, (Olt. și Ban.) covéi. (~ al unui drum.) 2. cotitură, meandru, sinuozitate, șerpuitură, (reg.) taólă. (~ al unui rîu.) 3. (prin Transilv.) șing. (Un ~ de pînză.)

cot s. v. COLȚ. COLȚAR. COTLON. DREPTAR. ECHER. UNGHER. UNGHI.

Intrare: cot (u.m.)
cot (pl. -i) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cot cotul
plural coți coții
genitiv-dativ singular cot cotului
plural coți coților
vocativ singular
plural
Intrare: cot (anat.)
cot (pl. -e) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cot cotul
plural coate coatele
genitiv-dativ singular cot cotului
plural coate coatelor
vocativ singular
plural
Intrare: cot (geogr., tehn.)
cot (pl. -uri) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cot cotul
plural coturi coturile
genitiv-dativ singular cot cotului
plural coturi coturilor
vocativ singular
plural
Intrare: coț
coț
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: Coț
Coț
Intrare: Cot
Cot

cot (anat.)

  • 1. anatomie (La om) Partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus, care unește brațul cu antebrațul; articulația propriu-zisă.
    surse: DEX '09 DLRLC DEX '98 NODEX 4 exemple
    exemple
    • [Soldații] aveau coatele lipite strîns, unii de alții. SAHIA, N. 73.
      surse: DLRLC
    • Răzimat pe coate-adoarme Un cioban întins pe glugă. GOGA, P. 65.
      surse: DLRLC
    • Băiatul s-a lovit la cot de i-a secat sufletul. CARAGIALE, P. 15.
      surse: DLRLC
    • În trăsură, plecat puțin pe-un cot, îmi place să-mi ațintesc ochii în zări. RUSSO, O. 100.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Cot la cot = unul lângă altul.
      surse: DEX '09 DLRLC DEX '98 NODEX sinonime: alături împreună 3 exemple
      exemple
      • Și cot la cot soldatul roșu, Ostașul nostru S-au dus Biruitori către apus. BENIUC, V. 125.
        surse: DLRLC
      • Țăranii romîni și țăranii unguri au luptat cot la cot împotriva nobilimii maghiare. BOGZA, Ț. 14.
        surse: DLRLC
      • Lucrează cot la cot cu dînșii, sosește înaintea lor și pleacă în urma lor. C. PETRESCU, A. 466.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A da din coate = a-și face loc împingând pe alții.
      surse: DEX '09 DLRLC DEX '98 NODEX
    • 1.3. expresie A da din coate = a lupta (fără scrupule) pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a obține o situație.
      surse: DLRLC DEX '09 NODEX
    • 1.4. expresie A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mâinile la spate (alături de altul).
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Potirașii se slobod Și mi-l leagă cot la cot. ANT. LIT. POP. I 437.
        surse: DLRLC
      • Și-l lega strîns cot la cot. ALECSANDRI, P. P. 125.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A-și da coate (sau cu cotul) = a-și face semne (cu cotul); a coti.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Își dedeau coate, de rîdeau. ISPIRESCU, L. 37.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A-și da coatele cu cineva = a lucra pe ascuns, a se înțelege în secret.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Nouă ni-e frică... de! că-și dă coatele cu Cațavencu. CARAGIALE, O. I 124.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie A băga mâinile până-n (sau până la) coate = a fura mult și fără jenă.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.8. expresie familiar A-i arăta (sau a-i întoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferență.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.9. expresie Mă doare-n cot! = puțin îmi pasă!
      surse: DEX '09 DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.11. Parte a mânecii care acoperă cotul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Desigur hoinăriseră împreună, își roseseră coatele pe aceleași bănci ale școlii. C. PETRESCU, Î. II 175.
        surse: DLRLC
      • Iar colo bătrînul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate. EMINESCU, O. I 132.
        surse: DLRLC
      • 1.11.1. expresie A-și roade coatele (pe băncile școlii) = a-și face timp îndelungat învățătura.
        surse: NODEX
    • 1.12. (La cal) Parte ieșită în afara articulației de la mijlocul picioarelor de dinapoi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cînd îndărăt se uita, Vedea capul șarpelui Sus pe cotul murgului. ȘEZ. III 65.
        surse: DLRLC

etimologie:

cot (geogr., tehn.)

  • 1. Loc, porțiune unde un drum, o vale etc. își schimbă brusc direcția.
    surse: DLRLC DEX '98 DEX '09 NODEX sinonime: cotitură întorsătură întorsură 5 exemple
    exemple
    • Cotul gârlei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Tocmai atunci ieși de după un cot de mal un caporal. D. ZAMFIRESCU, R. 97.
      surse: DLRLC
    • De la cotul stîncos ce-i zice «Cîrligul Caprei» mergeam o bucată pe jos. VLAHUȚĂ, O. A. II 135.
      surse: DLRLC
    • A trecut de cotul dealului, la cîmp deschis. CARAGIALE, O. I 368.
      surse: DLRLC
    • Era mai ales două stațiuni anevoie de trecut cu pace, una la cotu gîrlei... și alta pe maidanul de dinaintea bisericii Popa Tatu. GHICA, S. 687.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Meandru (al unei ape curgătoare).
      surse: DEX '98 DEX '09
    • 1.2. expresie A vorbi fără coturi = a spune fără ocolișuri.
      surse: NODEX
    • 1.3. expresie A ști toate coturile = a cunoaște toate subtilitățile.
      surse: NODEX
  • 2. Tub curbat în forma unui arc de cerc, folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite.
    surse: DLRLC DEX '98 DEX '09 NODEX
  • surse: DEX '98 DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Am o mîndră ca o doamnă: Cînd e vremea lucrului, Șede-n cotu birtului. HODOȘ, P. P. 191.
      surse: DLRLC
    • Ziua într-un cot, Noaptea peste tot (Lampa). GOROVEI, C. 196.
      surse: DLRLC

etimologie:

cot (u.m.)

  • 1. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0,664 metri (în Muntenia) sau cu 0,637 metri (în Moldova), care reprezenta distanța de la cot până la încheietura palmei.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: șing 2 exemple
    exemple
    • Colo-n colț acum răsare Un copil al nu știu cui, Largi de-un cot sînt pașii lui, Iar el mic, căci pe cărare Parcă nu-i. COȘBUC, P. I 224.
      surse: DLRLC
    • Avea niște mustăți de un cot și un glas de răsuna mahalaua. ALECSANDRI, T. 383.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Unitate de măsură variind între 0,606 m (în Muntenia) și 0,637 m (în Moldova) reproducând distanța de la cot până la vârful degetului mijlociu.
    • diferențiere Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu aproximativ 60 cm.
      surse: NODEX
    • 1.1. prin extensiune Măsură considerată, subiectiv, mare sau mică, după împrejurări.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. expresie A scoate (sau a-i ieși cuiva) limba de-un cot, se zice când cineva face un efort (fizic) peste măsură de mare; a se sufoca de oboseală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.3. Bucată de material textil măsurată cu această unitate de măsură.
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • Pe sul tot crește pînza și coții tot sporesc. BELDICEANU, P. 69.
        surse: DLRLC
      • diferențiere Obiect care se măsoară cu această unitate.
        surse: DLRLC
    • 1.4. regional Vergea de lemn sau de metal pentru măsurarea lungimii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • L-am văzut umblînd prin tîrg, cu cotul subsuoară, după cumpărat sumani. CREANGĂ, A. 58.
        surse: DLRLC

etimologie: