2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

costíță sf [At: (1630) STEFANELLI, D. C. 3 / Pl: ~țe / E: coastă + -iță] 1-4 (Șhp) Costișoară (1-4). 5 Coastă de animal comestibil, împreună cu carnea și grăsimea de pe ea, care se prepară în diferite moduri Cf cotlet. 6 Costișă (1).

COSTÍȚĂ, costițe, s. f. Diminutiv al lui coastă (1). ♦ Produs de mezelărie din carne de porc din regiunea mijlocie a coastelor, obținut prin sărare și afumare; costișoară. – Coastă + suf. -iță.

COSTÍȚĂ, costițe, s. f. Diminutiv al lui coastă (1). ♦ Produs de mezelărie din carne de porc din regiunea mijlocie a coastelor, obținut prin sărare și afumare; costișoară. – Coastă + suf. -iță.

COSTÍȚĂ, costițe, s. f. Diminutiv al lui coastă. 1. Bucată din coasta unui animal cu carne pe ea; cotlet. Vom face plachie cu costițe de porc, de cele afumate, din pod. CREANGĂ, P. 5. Ușurelu-s, ușurel, C-am mîncat carne de miel Și costiță de purcel; Da și mîndra-i ușurea, C-a mîncat carne de mia Și costiță de purcea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 364. 2. v. coastă (3). Foaie verde din costiță, Ridică-te neguriță, De pre pari, de pre nuiele, De pre ochii mîndrei mele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 134. Strigă Ghiță Din costiță Să-l apărăm De găini, Că de cîini Nu-i este frică (Rîma). TEODORESCU, P. P. 242.

COSTÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la coastă) 1) Bucată din coasta unui animal cu tot cu carne. 2) Friptură făcută din asemenea carne; antricot. /coastă + suf. ~iță

costiță f. 1. coastă gătită de vițel sau de berbece; 2. costiță afumată.

costíță f., pl. e (dim. d. coastă. Cp. și cu bg. kostíca, arșic, d. kostĭ, os). În măcelărie și bucătărie, garf, pîrjoală, bucată de carne cu o bucățică de coastă: costiță de purcel friptă pe grătar. – Barb. cotletă, cotlet și antricot (fr. côtelette și entrecôte).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

costíță s. f., g.-d. art. costíței; pl. costíțe

costíță s. f., g.-d. art. costíței; pl. costíțe


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

costíță, costițe, s.f. – Coastă de munte: „O-am lăsat pă o costiță, / Culegând flori de pomniță” (Papahagi, 1925: 266). – Din coastă „pantă” + suf. -iță (Scriban, DEX, MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Costi/șel, -ș or, -ța v. Constantin II A 15, 16.

Intrare: Costița
Costița nume propriu
nume propriu (I3)
  • Costița
Intrare: costiță
costiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • costiță
  • costița
plural
  • costițe
  • costițele
genitiv-dativ singular
  • costițe
  • costiței
plural
  • costițe
  • costițelor
vocativ singular
plural

costiță

  • 1. Diminutiv al lui coastă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.1. Produs de mezelărie din carne de porc din regiunea mijlocie a coastelor, obținut prin sărare și afumare.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: costișoară 2 exemple
      exemple
      • Vom face plachie cu costițe de porc, de cele afumate, din pod. CREANGĂ, P. 5.
        surse: DLRLC
      • Ușurelu-s, ușurel, C-am mîncat carne de miel Și costiță de purcel; Da și mîndra-i ușurea, C-a mîncat carne de mia Și costiță de purcea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 364.
        surse: DLRLC
      • diferențiere Bucată din coasta unui animal cu carne pe ea.
        surse: DLRLC NODEX sinonime: cotlet
    • 1.2. Friptură făcută din asemenea carne.
      surse: NODEX sinonime: antricot
  • 2. Coastă.
    surse: DLRLC sinonime: coastă 2 exemple
    exemple
    • Foaie verde din costiță, Ridică-te neguriță, De pre pari, de pre nuiele, De pre ochii mîndrei mele. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 134.
      surse: DLRLC
    • Strigă Ghiță Din costiță Să-l apărăm De găini, Că de cîini Nu-i este frică (Rîma). TEODORESCU, P. P. 242.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Coastă + sufix -iță.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX