2 intrări

14 definiții

COSÍȚĂ, cosițe, s. f. 1. Părul lung al femeilor, împletit în cozi; p. gener. păr. ◊ Expr. A împleti cosiță albă = a rămâne fată bătrână, nemăritată. ♦ Șuviță de păr. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze terminate cu un cârcel ramificat, cu flori mici, albe-albăstrui (Vicia hirsuta). – Din bg. kosica.

COSÍȚĂ, cosițe, s. f. 1. Părul lung al femeilor, împletit în una sau două cozi; p. gener. păr. ◊ Expr. A împleti cosiță albă = a rămâne fată bătrână, nemăritată. ♦ Șuviță de păr. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze terminate cu un cârcel ramificat, cu flori mici, albe-albăstrui (Vicia hirsuta). – Din bg. kosica.

COSÍȚĂ, cosițe, s. f. Părul lung al fetelor și femeilor, împletit într-o coadă sau două. Cosițele... erau împodobite cu flori tari de la neguțător. SADOVEANU, M. C. 79. În cosiță-și prinde garoafa-nflorită... Pleacă la fîntînă și vine zorită. IOSIF, V. 77. Cosița ta bălaie o aduni la ochi plîngînd. EMINESCU, O. I 82. ◊ Expr. A împleti cosiță albă = a rămîne fată bătrînă, nemăritată. Eu... care spuneam că voi împleti cosiță albă... voi fi peste puține zile logodnica domnului Scarlat Măinescu. C. PETRESCU, Î. II 66. ♦ Șuviță de păr. Spune să nu se piardă [răvașul], căci în el este o cosiță din părul meu. NEGRUZZI, S. I 27.

cosíță s. f., g.-d. art. cosíței; pl. cosíțe

cosíță s. f., g.-d. art. cosíței, pl. cosíțe

cosíță (cosíțe) s. f.1. Păr lung al femeii, coadă, plete. – 2. Șuviță de păr. – 3. Varietate de măzăriche (Vicia hirsuta, Ervum hirsutum). – Mr., megl. cusiță. Bg., sb. kosica, dim. de la sl. kosa „păr, plete” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 75; Conev 89; DAR). – Der. cosițat, adj. (împletit în coadă); cosițel, s. m. (plantă, Sium latifolium).

COSÍȚĂ ~e f. Păr lung împletit în (trei) șuvițe; coadă. ◊ A împleti ~ albă a rămâne necăsătorită. /<bulg. kosica

cosiță f. coadă de păr împletit ce se înfășură în jurul capului și pe care fetele o poartă în spate: cu cosițe aurite și cu fețe ’nflorite AL.; a împleti cosiță albă, a rămânea fată mare; 2. plantă ale cării fructe mici sunt păstăi păroase cu câte două semințe (Vicia hirsuta). [Slav. KOSA, coamă].

cosíță f., pl. e (vsl. bg. sîrb. kosa, coamă, păr; rus. kosá, dim. kosíca. V. belacoasă). Rar. Păr, coamă: fata asta are cosița neagră. A împleti cosiță albă, a rămînea [!] nemăritată (V. coadă).

ciúnă1 sf [At: PANȚU, Pl.2 / Pl: ~ne / E: mg csunya] (Bot; reg) 1 Oreșniță (Lathyrus tuberosus). 2 Măzăriche (Vicia dumetorum). 3 Cosiță (Vicia hirsutum).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COSÍȚĂ s. coadă, (reg.) gî́ță. (O fată cu ~e.)

COSIȚĂ subst. 1. Cositan, Gh. (17 A I 148); 2. Cosițean b. (C Bog); – (Glos).

cosița-fételor s. v. IRIS. STÎNJEN. STÎNJENEL.

Intrare: cosiță
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cosiță cosița
plural cosițe cosițele
genitiv-dativ singular cosițe cosiței
plural cosițe cosițelor
vocativ singular
plural
Intrare: Cosiță
Cosiță