2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cosáș sm [At: ANON. CAR. / V: ~áci / Pl: ~i / E: coasă + -aș] 1 Cositor. 2 (Ast; pop; îc) Cei-trei-~i Cele trei stele așezate în linie din constelația Orion Si: (pop) cei-trei-sfinți, trisfetitele, toiegele. 3 Fabricant de coase. 4 Vânzător de coase. 5 (Ent; șîc ~-mare, ~-verde) Insectă mare din familia lăcustelor, care produce un zgomot asemănător cu fâsâitul coasei Si: (reg) căluț-mare, căluț-verde, căluț-de-iarbă, căluț-de-cămp, cobiliță, cobilițariu, cosariu, lăcustă-verde, scăluș. 6 (Ent; șîc ~- mic) Căluț-mic. 7 (Ent; îc) ~-gălbiu Căluț-gălbiu. 8 (Ent; îc) ~-pestriț Insecta Dectilus verrucivorus Si: călușel, căluț-pestriț. 9 (Ent; îc) ~-roșietic Căluț-roșietic. 10 (Ent; îc) -roșu Pârâitoare (Psaphus stidulus). 11 Greieruș-de-câmp. 12 Păianjen.

COSÁȘ, cosași, s. m. 1. Persoană care cosește. ◊ Compus: cei-trei-cosași = cele trei stele din constelația Orionului. 2. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor, care scot un țârâit asemănător cu fășâitul coasei. 3. Pește de apă dulce, semimigrator, cu corpul fusiform, gros și cu solzi cenușii-verzui și albicioși (Ctenopharyngodon idella).Coasă + suf. -aș.

COSÁȘ, cosași, s. m. 1. Om care cosește. ◊ Compus: cei-trei-cosași = cele trei stele din constelația Orionului. 2. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor, care scot un țârâit asemănător cu fâșâitul coasei. – Coasă + suf. -aș.

COSÁȘ, cosași s. m. 1. Om care cosește. Departe, la spatele celor patru cosași, se vedea satul Udeștilor. CAMILAR, N. II 384. În fața lor stătea pe gînduri... înfiorat de truda stearpă, Un biet cosaș cu fața. suptă. GOGA, P. 22. Pusei șaua, încălecai și mă abătui pe la cosași. HOGAȘ, M. N. 71. Iată, vin cosașii veseli, se pun rînd. Sub a lor coasă Cîmpul ras rămîne, verde ca o apă luminoasă. ALECSANDRI, P. A. 127. 2. (Regional) Nume dat unei insecte din familia lăcustelor, care scoate un țîrîit asemănător cu fîșîitul coasei (Tettigonia viridissima). Prin ierburile foșnitoare țîrîiau cosașii. CAMILAR, N. I 107. Pe prunduri, am urmărit cosași, un fel de lăcuste mărunte, cu salturi lungi. SADOVEANU, I. A. 25. Cosașul răgușit, locuitor nevăzut al miriștii uscate, și greierul de cîmp, negru și sprinten... mai țîrîiau a arșiță. HOGAȘ, M. N. 14.

COSÁȘ2 ~i m. 1) la pl. Familie de insecte din ordinul ortopterelor, asemănătoare cu lăcustele, care prin mișcarea elitrelor produc sunete caracteristice (reprezentant: cosașul-verde). 2) Insectă din această familie. /coasă + suf. ~aș

COSÁȘ1 ~i m. Persoană care cosește. /coasă + suf. ~aș

cosaș m. 1. cel ce cosește fân, care lucrează cu coasa; 2. Zool. un fel de locuste mari, numite așa fiindcă sărind produc un sunet asemenea cosașului.

cosáș m. (d. coasă; bg. sîrb. alb. kosač, ung. kaszás. V. coasă). Lucrător care cosește ĭarba. Un fel de lăcustă mică (numită și căluț) care trăĭește pin cîmpurĭ și pajiștĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cosáș (insectă, persoană) s. m., pl. cosáși

cosáș (persoană, insectă) s. m., pl. cosáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COSÁȘ s. 1. cositor. (Un ~ a ieșit la cosit.) 2. (ENTOM.; Locusta viridissima) căluț, (înv. și reg.) acridă, (reg.) cobilițar, cobiliță, cosar, lăcustă verde, (Ban.) scăluș. 3. (ENTOM.; Locusta cantans) căluț, (Ban.) scaluș.

COSAȘ s. 1. cositor. (Un ~ a ieșit la cosit.) 2. (ENTOM.; Locusta viridissima) căluț, (înv. și reg.) acridă, (reg.) cobilițar, cobiliță, cosar, lăcustă verde, (Ban.) scăluș 3. (ENTOM.; Locusta cantans) căluț, (Ban.) scăluș.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cosáș, cosáși, s.n. (pop.) 1. specie de lăcustă. 2. greiere-de-câmp. 3. specie de păianjen. 4. numele unui cântec.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COSAȘU, Radu (n. 1930, Bacău), scriitor și ziarist român. Proză satirică și autobiografică („Supraviețuiri”). Publicistică pe teme politice, sportive, de film etc.

COSÁȘ (< coasă) s. m. 1. Persoană care cosește. 2. Nume dat unor insecte ortoptere cu antene lungi și cu organe stridulante care produc un țîrîit caracteristic (ex. Tettigonia viridissima). 3. Pește teleostean, dulcicol, semimigrator, originar din apele Asiei de Est, de c. 60-115 cm și 7,4-32 kg, cu corpul fusiform, gros, solzi cenușii-verzui și albicioși (Ctenopharyngodon idella). 4. Pasăre mică (c. 18 cm), dăunătoare, din ordinul paseriformelor, care trăiește în Perú, Bolivia, Argentina, Chile, cu cioc puternic, ferestruit și penaj cafeniu-închis-cărămiziu (Phytotoma rara).

Intrare: Cosașu
Cosașu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cosașu
Intrare: cosaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosaș
  • cosașul
  • cosașu‑
plural
  • cosași
  • cosașii
genitiv-dativ singular
  • cosaș
  • cosașului
plural
  • cosași
  • cosașilor
vocativ singular
  • cosașule
  • cosașe
plural
  • cosașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cosaș

  • 1. Persoană care cosește.
    surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Departe, la spatele celor patru cosași, se vedea satul Udeștilor. CAMILAR, N. II 384.
      surse: DLRLC
    • În fața lor stătea pe gînduri... înfiorat de truda stearpă, Un biet cosaș cu fața suptă. GOGA, P. 22.
      surse: DLRLC
    • Pusei șaua, încălecai și mă abătui pe la cosași. HOGAȘ, M. N. 71.
      surse: DLRLC
    • Iată, vin cosașii veseli, se pun rînd. Sub a lor coasă Cîmpul ras rămîne, verde ca o apă luminoasă. ALECSANDRI, P. A. 127.
      surse: DLRLC
    • 1.1. compus Cei-trei-cosași = cele trei stele din constelația Orionului.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor, care scot un țârâit asemănător cu fâșâitul coasei.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Prin ierburile foșnitoare țîrîiau cosașii. CAMILAR, N. I 107.
      surse: DLRLC
    • Pe prunduri, am urmărit cosași, un fel de lăcuste mărunte, cu salturi lungi. SADOVEANU, I. A. 25.
      surse: DLRLC
    • Cosașul răgușit, locuitor nevăzut al miriștii uscate, și greierul de cîmp, negru și sprinten... mai țîrîiau a arșiță. HOGAȘ, M. N. 14.
      surse: DLRLC
  • 3. Pește de apă dulce, semimigrator, cu corpul fusiform, gros și cu solzi cenușii-verzui și albicioși (Ctenopharyngodon idella).
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Coasă + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09