2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
corúnd sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Chm; Min; iuz) Corindon. 2 Oxid de aluminiu, foarte dur, incolor, cu luciu adamantin, impurificat, cu urme de compuși de crom și de fier Cf safir, rubin, topaz.
CORÚND s.n. Corindon. [< germ. Korund].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CORUND, com. în jud. Harghita, în Depr. Praid; 6.363 loc. (1991). Expl. de aragonit și argilă. Ape minerale carbogazoase. Centru de ceramică (smălțuită) populară secuiască.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: corund
corund substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: Corund
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)