3 intrări

11 definiții

CÓRTES s. n. pl. 1. (În Evul Mediu, în Spania și Portugalia) Organe reprezentative pe stări. 2. Denumire a parlamentului în Portugalia (până în 1911) și în Spania. [Var.: córtesuri s. n. pl.] – Cuv. sp.

CÓRTES s. n. 1. (În evul mediu, în Spania și Portugalia) Organe reprezentative pe stări. 2. Denumire a parlamentului în Portugalia (până în 1911) și în Spania. – Cuv. sp.

!córtes (hisp.)/córtesuri (organe reprezentative) s. n. pl.

córtes s. n., pl. córtesuri

CÓRTES s.n. Parlament în Spania și Portugalia. [Pl. -suri. / < sp., fr. cortès].

CÓRTES s. n. 1. organ reprezentativ în Spania și Portugalia feudală. 2. parlament în Portugalia (până în 1911) și Spania. (< sp. cortes)

CÓRTESURI s. n. pl. v. cortes.

córteș (-și), s. m. – (Trans., înv.) Agent electoral. Mag. kortes, din sp. cortes (DAR).

córteș, córteși, s.m. (reg., înv.) agent electoral.

Cortez (Fernan) m. celebru căpitan spaniol care în 1519 cuceri Mexicul (1485-1547).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CORTES [cortés], Hernán (Hernando) (1485-1547), conchistador spaniol. Conducător al expediției care i-a înfrînt pe azteci și a cucerit Mexicul (1519-1521).

Intrare: cortes
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cortes cortesul
plural cortesuri cortesurile
genitiv-dativ singular cortes cortesului
plural cortesuri cortesurilor
vocativ singular
plural
Intrare: corteș
corteș
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corteș corteșul
plural corteși corteșii
genitiv-dativ singular corteș corteșului
plural corteși corteșilor
vocativ singular
plural
Intrare: Cortes
Cortes