2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coroí2 vi [At: BIANU, ap. TDRG / Pzi: ~iésc / E: fo] 1 (Reg) (D. intestine) A chiorăi. 2 (D. curci) A bolborosi. 3 (D. porumbei) A gânguri.

coroi1 sm [At: (a. 1575) MARDARIE, L. / V: ~rui, curui / Pl: ~ / E: mg karoli] 1 Pasărea răpitoare Corchneis tinnuncula, mică, cu pene cenușii pe cap și pe coadă, cu spinarea ruginie iar pieptul gălbui-roșcat cu stropi bruni, așezați în șiruri verticale Si: herete-roșu, închinătorul-mic, vânturel-mic, vetrușcăi. 2 Șoim (Falco). 3 Uliul păsărilor Si: uliu păsărar, ulișor (Accipiter uisus). 4 Pasărea Corvus corone Si: (reg) cioară-neagră. 5 (Îcs) De-a ~ul Joc de copii Si: de-a urliganul. 6 (Pan; ent) Coropișniță (Gryllotalpa vulgaris). 7 (Îvp) Poreclă dată țiganilor Si: cioară, cioroi.

CORÓI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare mici, în special șoimului. – Din magh. karvaly.

CORÓI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare mici, în special șoimului. – Din magh. karvaly.

CORÓI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare mici, din familia falconidelor. V. uliu, șoim. (Ca emblemă) Fiecare turc avînd pe umeri sau pe cialma cîte o pisică, o maimuță sau un coroi. GHICA, S. 323. – Variante: corúi, curúi (ODOBESCU, S. I 133) s. m.

CORÓI ~ m. pop. Pasăre sedentară de pradă, de talie medie, cu cioc scurt, încovoiat, cu aripi lungi, cu gheare curbate, ascuțite, și cu coadă lungă în formă de furcă; șoim. [Sil. -roi] /<ung. karvaly

coróĭ m., pl. tot așa (ung. karoly, karuly, karvoly, karvaly, ulĭ, d. vsl. bg. rus. kraguĭ, cuv. general slavic luat d. turc. geagataic karaghu, kyrghy, ulĭ, probabil înrudit cu rom. caragață. Bern. 1, 570). Est. Ulieș, un fel de ulĭ (accipiter nisus), pe care Turciĭ, odinioară, îl învățaŭ să prindă păsărĭ. – Munt. curuĭ, vechĭ coruĭ.

coroiu (curuiu) m. șoim care se învață de vânători a prinde prepelițe (Astur palumbarius): ducând câinii de sgardă și curuii de lănțușe OD. [Ung. KAROLY].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corói s. m., pl. corói, art. coróii

corói s. m., pl. corói, art. coróii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORÓI s. v. coropișniță.

arată toate definițiile

Intrare: coroi
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coroi
  • coroiul
  • coroiu‑
plural
  • coroi
  • coroii
genitiv-dativ singular
  • coroi
  • coroiului
plural
  • coroi
  • coroilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corui
  • coruiul
plural
  • corui
  • coruii
genitiv-dativ singular
  • corui
  • coruiului
plural
  • corui
  • coruilor
vocativ singular
plural
curui1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curui
  • curuiul
plural
  • curui
  • curuii
genitiv-dativ singular
  • curui
  • curuiului
plural
  • curui
  • curuilor
vocativ singular
plural
Intrare: Coroi
Coroi nume propriu
nume propriu (I3)
  • Coroi
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coroi corui curui

  • 1. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare mici, în special șoimului.
    exemple
    • (Ca emblemă) Fiecare turc avînd pe umeri sau pe cialma cîte o pisică, o maimuță sau un coroi. GHICA, S. 323.
      surse: DLRLC

etimologie: