2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cornățél1 sn [At: PANȚU, PL.2/ V: ~nuț~ / Pl: ~e / E: cornat + -el] (Bot; reg) 1 Turiță (Agrenomia eupatoria). 2 Brădișor (Lycapodium alpinum). 3 Scaietele-popii (Xantium atrumerium).

cornățél3, ~eá a [At: H XIII, 199 / Pl: ~ei, ~éle / E: cornat + -el] (Rar; d. vite) 1-2 (Șhp) Cornat (mic).

cornățél2 sm [At: CORNEA, T. 9 / Pl: ~ei / E: cornet2 + -el] (Reg) Lemn de care se atârnă șleaurile hamurilor Cf cornet.

cornățel m. Bot. turiță (numită astfel după forma inflorescenței sale).

cornățél m., pl. (d. corn 2). Turiță.

túriță f., pl. e (sîrb. túrica, bg. tórica, rus. torica, id., d. vsl. treti, a călca). 1. O plantă erbacee rozacee cu ghimpĭ micĭ și încîrligațĭ care crește pe marginea drumurilor (agrimónia eupatória). Are proprietățĭ astringente. 2. O plantă erbacee rubicacee numită și asprișoară, cornățel, lipicĭ, lipicioasă și scaĭ mărunt (gallium aparine). Fructele eĭ aŭ ghĭmpĭ și se prind de haĭne, de unde-ĭ vine numele de lipicĭoasă. 3. O plantă cariofilee numită și hrana vaciĭ (spérgula arvensis). 4. O plantă erbacee boraginee care crește pin locurĭ aride (echinospermum láppula). – Și turíță după R. C. 12, 147).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cornățél s. m., pl. cornățéi, art. cornățéii

cornățél s. m., pl. cornățéi, art. cornățéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORNĂȚÉL s. v. piedicuță, turiță.

cornățel s. v. PIEDICUȚĂ. TURIȚĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CORNĂȚELU, com. în jud. Dîmbovița; 1.922 loc. (1991).

Intrare: Cornățelu
Cornățelu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cornățelu
Intrare: cornățel
cornățel substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornățel
  • cornățelul
  • cornățelu‑
plural
  • cornăței
  • cornățeii
genitiv-dativ singular
  • cornățel
  • cornățelului
plural
  • cornăței
  • cornățeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)