2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corasán sms [At: ȘĂINEANU, D. U. / E: tc khorasan] (Îvr) 1 Mortar. 2 (Bot; îs) Sămânță de ~ Flori de peliniță uscate, întrebuințate în farmacie.

corasan n. Mold. ciment de cărămidă pisată cu var; sămânță de corasan, florile uscate ale peliniței, întrebuințate în farmacie, [Turc. KHORASAN, lit. var de Corasan].

Corasan n. provincie a Persiei cu 2 mil. loc. cap. Meșed. Iatagane ║ a. din Corasan: săbii corasane AL.

2) corasán n. (ngr. korasáni, d. turc. horasan, ciment de Corasan, provincie a Persiiĭ, unde se făcea ciment). Vechĭ. Ciment.

1) corasán m. (ngr. korasani, d. turc. horasani, un fel de praf vegetal vermifug, d. Corasan. V. corasan 2). Vechĭ. Un fel de peliniță (artemisia judáica) ale căreĭ florĭ se întrebuințează ca vermifug. Sămînță de corasan, florĭ de corasan.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

corasán (-ne), s. n.1. (Înv.) Ciment, mortar. – 2. (Înv.) Plantă (Artemisia judaica). Tc. korasan, de la numele provinciei unde se întrebuința cel mai mult (Cihac, II, 568; Șeineanu, II, 145).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

corasán s.m. sg. 1. (înv.) ciment, mortar (din cărămidă pisată și var). 2. (reg.) peliniță.

Intrare: Corasan
Corasan
substantiv propriu (SPM001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Corasan
  • Corasanul
plural
genitiv-dativ singular
  • Corasan
  • Corasanului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: corasan
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corasan
  • corasanul
  • corasanu‑
plural
  • corasane
  • corasanele
genitiv-dativ singular
  • corasan
  • corasanului
plural
  • corasane
  • corasanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)