corasán sms [At: ȘĂINEANU, D. U. / E: tc khorasan] (Îvr) 1 Mortar. 2 (Bot; îs) Sămânță de ~ Flori de peliniță uscate, întrebuințate în farmacie.

corasán (-ne), s. n. – 1. (Înv.) Ciment, mortar. – 2. (Înv.) Plantă (Artemisia judaica). Tc. korasan, de la numele provinciei unde se întrebuința cel mai mult (Cihac, II, 568; Șeineanu, II, 145).

corasán s.m. sg. 1. (înv.) ciment, mortar (din cărămidă pisată și var). 2. (reg.) peliniță.

corasan n. Mold. ciment de cărămidă pisată cu var; sămânță de corasan, florile uscate ale peliniței, întrebuințate în farmacie, [Turc. KHORASAN, lit. var de Corasan].

Corasan n. provincie a Persiei cu 2 mil. loc. cap. Meșed. Iatagane ║ a. din Corasan: săbii corasane AL.

2) corasán n. (ngr. korasáni, d. turc. horasan, ciment de Corasan, provincie a Persiiĭ, unde se făcea ciment). Vechĭ. Ciment.

1) corasán m. (ngr. korasani, d. turc. horasani, un fel de praf vegetal vermifug, d. Corasan. V. corasan 2). Vechĭ. Un fel de peliniță (artemisia judáica) ale căreĭ florĭ se întrebuințează ca vermifug. Sămînță de corasan, florĭ de corasan.