Corabia f. orășel în jud. Romanați: 9500 loc. Port pe Dunăre înființat în 1862. Important centru pentru comerțul cerealelor.

corabĭá f., pl. ĭele (turc. kurabiĭe, korabiĭe, gurabiĭe, gülabiĭe; alb. gurabi, bg. korabiĭa, sîrb. gurabiĭa). Munt. Mold. Un fel de prăjitură făcută din făină, zahăr și unt și care se oferă tăĭată în romburĭ, ca baclavaŭa. – Și corobĭa.

CORABIE, corăbii, s. f. Navă cu pânze, folosită (în trecut) pentru transport și pentru acțiuni militare. ◊ Expr. (Ir.) A i se îneca (cuiva) corăbiile = a fi trist, supărat, fără chef. – Din sl. korablĭ.

corabe sf vz corabie

corabie sf [At: N. TESTAMENT (1648) / V: ~be / Pl: ~răbii, (rar) ~ii / E: vsl коравль] 1 Vas mare cu pânze, folosit în trecut pentru transport și acțiuni militare. 2 (Îe) A i se îneca (cuiva) corăbiile sau a scăpa ~ia pe apă A fi trist, fără chef. 3 (îcs) De-a ~ia Joc de copii, nedefinit mai îndeaproape. 4 Jucărie care are forma unei corăbii (1). 5 (Reg) Vas în care mirele adună darurile primite la nuntă. 6 (Reg) Cizmă largă și urâtă. 7 (Arg) Matahală. 8 (Reg) Cal mare și slab.

corăbea sf [At: TEODORESCU, P. P. 52 / P: ~bea / V: ~bia / Pl: ~ele și (reg) ~biele / E: corabie + -ea] 1-2 Corăbioară (1-2). 3 (Mpl; îf ~bia) Prăjitură în formă de corabie (1), cu migdale și miere. corectat(ă)

corăbia² vi [At: DICȚ., ap. I. GOLESCU, C. I, 78 / Pzi: ~iez / E: corabie] (Rar) A naviga.

corăbia¹ sf vz corăbea

curabie sf vz corabie

CORABIE, corăbii, s. f. Vas mare cu pânze, folosit (în trecut) pentru transport și pentru acțiuni militare. ◊ Expr. (Ir.) A i se îneca (cuiva) corăbiile = a fi trist, supărat, fără chef. – Din sl. korablĩ.

CORABIE, corăbii, s. f. Vas mare cu pînze, folosit în trecut pentru transportul pe apă al călătorilor și mărfurilor. Cu pînzele-atîrnate în liniște de vînt, Corabia străbate Departe de pămînt. EMINESCU, O. IV 397. Cum să-ți încredințeze corabie cînd barcă N-ai cîrmuit vrodată... NEGRUZZI, S. II 192. Canaturile ce intră în oraș sînt pline de corăbii, care au într-însele mărfuri. GOLESCU, Î. 108. ◊ Fig. Corăbiile cerului... nu întîrzie multă vreme, și deodată întreaga lor flotă, măreață și amenințătoare, întunecă orizontul. BOGZA, C. O. 57. ◊ Expr. (Ironic) (Parcă) ți (sau i etc.) s-au înecat corăbiile, se zice despre un om trist, supărat, fără chef. – Pronunțat: -bi-e.

CORĂBIELE² s. f. pl. (Rar) Corăbioare². Crezi poate că soția me face bibiluri și corăbiele? ALECSANDRI, T. 1223. – Pronunțat: -bie-.

CORĂBIELE¹ s. f. pl. (Popular) Corăbii mici. În nouă vădurele Sînt cam nouă corăbiele. TEODORESCU, P. P. 52. – Pronunțat: -bie-.

CORABIE ~ăbii f. (în trecut) Navă cu pânze folosită pentru transport și pentru acțiuni militare. ◊ A i se îneca ~ăbiile a fi foarte întristat, amărât. [Art. corabia; G.-D. corabiei; Sil. -bi-e] /<sl. korabli

corabie f. bastiment de mare; fam. i s’au înnecat corăbiile, e rău dispus. [Slav. KORABLĬ].

corábie f. (vsl. korabĭ și korablĭ, bg. sîrb. korab, rus. koráblĭ, d. vgr. korábion, dim. d. kárabos, crab și [pin aluz. la găoace] corabie; mlat. kárabus, un fel de luntre; ngr. korávi; it. caravella, fr. caravelle, sp. carabela, pg. caravela. V. crab). Vas de navigat, navă, bastiment (cu pînze). Trist par’că ți s’ar fi înecat corăbiile, foarte trist. Corabie cu abur, V. vapor și probelă. – Și curabie (Cod. Vor.).

corabie (desp. -bi-e) s. f., art. corabia (desp. -bi-a), g.-d. art. corabiei; pl. corăbii, art. corăbiile (desp. -bi-i-)

!corăbiele (desp. -bie-) s. f. pl.

!corabie (-bi-e) s. f., art. corabia (-bi-a), g.-d. art. corabiei; pl. corăbii, art. corăbiile (-bi-i-)

corăbia (înv.) (-bia) s. f., pl. corăbiele (-bie-), art. corăbielele

corabie s. f. (sil. -bi-e), art. corabia (sil. -bi-a), g.-d. art. corăbiei/corabiei; pl. corăbii, art. corăbiile (sil. -bi-i-)

corăbiele s. f. pl. (sil. -bie-)

corabie, gen. corăbiei, pl. corăbii

corabie, -biei gen. a.

CORABIA DEȘERTULUI s. v. cămilă.

CORABIE s. (MAR.) (livr.) arcă, (rar) velier, (înv. și reg.) naie, (înv.) chivot, vetrelă, (turcism înv.) ghimie.

CORABIE s. (MAR.) (livr.) arcă, (rar) velier, (înv. și reg.) naie, (înv.) chivot, vetrelă, (turcism înv.) ghimie.

corabie (-ii), s. f. – 1. Navă, vas. – 2. (Arg.) Pantof, încălțăminte. – Mr. cărave, megl. curabie. Sl. korablῑ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 303; Cihac, II, 73; Meyer 177; Conev 820, din gr. ϰαράβι (cf. carabă). Aparține aceleiași familii a lat. carabus, de unde sp. carabela (› rom. caravelă, s. f., prin intermediul fr. caravelle); cf. bg., sb. korab, sb., cr., slov. korablja, rus. korablĭ, alb. karáf, mag. kereb. – Der. corăbier, s. m. (navigator, marinar); corăbierie, s. f. (navigare); corăbia (var. corăbieri), vb. (a naviga), cuvinte puțin folosite; corăbiască (var. corăbierească), s. f. (dans tipic).

corăbia (corăbiele), s. f. – Prăjină, fursec. Tc. korabiie (Șeineanu, II, 145), probabil în legătură cu cuvîntul următor, cf. sp. barquillo. Din tc. provin și ngr. ϰουραμπιές, bg. korabija.

CORABIA (Puppis), constelație din emisfera australă, situată lîngă constelația Cîinele Mare.

CORABIA, oraș în jud. Olt, port pe stg. Dunării; 22.745 loc. (1991). Expl. de argile. Fabrici de încălț., de tricotaje și conf., combinat de fibre și fire chimice; prelucr. lemnului; produse alim. Cea mai mare tăbăcărie minerală din România. Vestigii care atestă o permanentă locuire începând din milen. 3 î. Hr. Pe lîngă așezarea geto-dacică s-a dezvoltat o importantă cetate romano-bizantină cu numele de Sucidava, pe terit. fostului sat Celeiu. Importanța economică a crescut după pacea de la Adrianopol (1829). Declarat oraș în 1871.

corabie, corăbii s. f. 1. Vas mare plutitor pe mare pentru transport de călători și mărfuri; navă. ◊ Corabia lui Noe v. arca lui Noe. ♦ Fig. Biserică creștină construită în formă de corabie. 2. (Reg.) Vas mare sau strachină în care mirele strânge toate darurile primite la nuntă. – Din sl. korablĭ.

CORÁBIE (< sl.) s. f. Navă cu pînze, folosită pentru transport și pentru acțiuni militare. Din sec. 19 au început să fie înlocuite cu nave cu propulsie mecanică.

a i se îneca corăbiile expr. a fi trist / indispus; a avea un necaz mare.