5 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Corabia f. orășel în jud. Romanați: 9500 loc. Port pe Dunăre înființat în 1862. Important centru pentru comerțul cerealelor.

corabĭá f., pl. ĭele (turc. kurabiĭe, korabiĭe, gurabiĭe, gülabiĭe; alb. gurabi, bg. korabiĭa, sîrb. gurabiĭa). Munt. Mold. Un fel de prăjitură făcută din făină, zahăr și unt și care se oferă tăĭată în romburĭ, ca baclavaŭa. – Și corobĭa.

corabie sf [At: N. TESTAMENT (1648) / V: ~be / Pl: ~răbii, (rar) ~ii / E: vsl коравль] 1 Vas mare cu pânze, folosit în trecut pentru transport și acțiuni militare. 2 (Îe) A i se îneca (cuiva) corăbiile sau a scăpa ~ia pe apă A fi trist, fără chef. 3 (îcs) De-a ~ia Joc de copii, nedefinit mai îndeaproape. 4 Jucărie care are forma unei corăbii (1). 5 (Reg) Vas în care mirele adună darurile primite la nuntă. 6 (Reg) Cizmă largă și urâtă. 7 (Arg) Matahală. 8 (Reg) Cal mare și slab.

corăbea sf [At: TEODORESCU, P. P. 52 / P: ~bea / V: ~bia / Pl: ~ele și (reg) ~biele / E: corabie + -ea] 1-2 Corăbioară (1-2). 3 (Mpl; îf ~bia) Prăjitură în formă de corabie (1), cu migdale și miere. corectată

corăbia2 vi [At: DICȚ., ap. I. GOLESCU, C. I, 78 / Pzi: ~iez / E: corabie] (Rar) A naviga.

corăbia1 sf vz corăbea

CORÁBIE, corăbii, s. f. Navă cu pânze, folosită (în trecut) pentru transport și pentru acțiuni militare. ◊ Expr. (Ir.) A i se îneca (cuiva) corăbiile = a fi trist, supărat, fără chef. – Din sl. korablĭ.

CORĂBIÉLE s. f. pl. (Rar) Corăbioare (2). – Din tc. kurābiye, bg. korabija (apropiat prin etimol. pop. de corabie).

CORĂBIÉLE s. f. pl. (Rar) Corăbioare (2). – Din tc. kurābiye, bg. korabija (apropiat prin etimol. pop. de corabie).

CORÁBIE, corăbii, s. f. Vas mare cu pânze, folosit (în trecut) pentru transport și pentru acțiuni militare. ◊ Expr. (Ir.) A i se îneca (cuiva) corăbiile = a fi trist, supărat, fără chef. – Din sl. korablĩ.

CORÁBIE, corăbii, s. f. Vas mare cu pînze, folosit în trecut pentru transportul pe apă al călătorilor și mărfurilor. Cu pînzele-atîrnate în liniște de vînt, Corabia străbate Departe de pămînt. EMINESCU, O. IV 397. Cum să-ți încredințeze corabie cînd barcă N-ai cîrmuit vrodată... NEGRUZZI, S. II 192. Canaturile ce intră în oraș sînt pline de corăbii, care au într-însele mărfuri. GOLESCU, Î. 108. ◊ Fig. Corăbiile cerului... nu întîrzie multă vreme, și deodată întreaga lor flotă, măreață și amenințătoare, întunecă orizontul. BOGZA, C. O. 57. ◊ Expr. (Ironic) (Parcă) ți (sau i etc.) s-au înecat corăbiile, se zice despre un om trist, supărat, fără chef. – Pronunțat: -bi-e.

CORĂBIÉLE1 s. f. pl. (Popular) Corăbii mici. În nouă vădurele Sînt cam nouă corăbiele. TEODORESCU, P. P. 52. – Pronunțat: -bie-.

CORĂBIÉLE2 s. f. pl. (Rar) Corăbioare2. Crezi poate că soția me face bibiluri și corăbiele? ALECSANDRI, T. 1223. – Pronunțat: -bie-.

CORÁBIE ~ăbii f. (în trecut) Navă cu pânze folosită pentru transport și pentru acțiuni militare. ◊ A i se îneca ~ăbiile a fi foarte întristat, amărât. [Art. corabia; G.-D. corabiei; Sil. -bi-e] /<sl. korabli

corabie f. bastiment de mare; fam. i s’au înnecat corăbiile, e rău dispus. [Slav. KORABLĬ].

corábie f. (vsl. korabĭ și korablĭ, bg. sîrb. korab, rus. koráblĭ, d. vgr. korábion, dim. d. kárabos, crab și [pin aluz. la găoace] corabie; mlat. kárabus, un fel de luntre; ngr. korávi; it. caravella, fr. caravelle, sp. carabela, pg. caravela. V. crab). Vas de navigat, navă, bastiment (cu pînze). Trist par’că ți s’ar fi înecat corăbiile, foarte trist. Corabie cu abur, V. vapor și probelă. – Și curabie (Cod. Vor.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!corábie (-bi-e) s. f., art. corábia (-bi-a), g.-d. art. corábiei; pl. corắbii, art. corắbiile (-bi-i-)

corăbiá (înv.) (-bia) s. f., pl. corăbiéle (-bie-), art. corăbiélele

corábie s. f. (sil. -bi-e), art. corábia (sil. -bi-a), g.-d. art. corăbiei/corábiei; pl. corăbii, art. corăbiile (sil. -bi-i-)

corăbiéle s. f. pl. (sil. -bie-)

corabie, gen. corăbiei, pl. corăbii

arată toate definițiile

Intrare: Corabia
Corabia nume propriu
nume propriu (I3)
  • Corabia
Intrare: Corabia
Corabia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: corabie
substantiv feminin (F137)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corabie
  • corabia
plural
  • corăbii
  • corăbiile
genitiv-dativ singular
  • corăbii
  • corabiei
plural
  • corăbii
  • corăbiilor
vocativ singular
plural
Intrare: corăbia (s.f.)
corăbia1 (s.f.) substantiv feminin
  • silabație: co-ră-bia
substantiv feminin (F155)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corăbia
  • corăbiaua
plural
  • corăbiele
  • corăbielele
genitiv-dativ singular
  • corăbiele
  • corăbielei
plural
  • corăbiele
  • corăbielelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corăbea
  • corăbeaua
plural
  • corăbele
  • corăbelele
genitiv-dativ singular
  • corăbele
  • corăbelei
plural
  • corăbele
  • corăbelelor
vocativ singular
plural
Intrare: corăbia (vb.)
  • silabație: co-ră-bi-a
verb (V211)
Surse flexiune: MDA2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corăbia
  • corăbiere
  • corăbiat
  • corăbiatu‑
  • corăbiind
  • corăbiindu‑
singular plural
  • corăbia
  • corăbiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corăbiez
(să)
  • corăbiez
  • corăbiam
  • corăbiai
  • corăbiasem
a II-a (tu)
  • corăbiezi
(să)
  • corăbiezi
  • corăbiai
  • corăbiași
  • corăbiaseși
a III-a (el, ea)
  • corăbia
(să)
  • corăbieze
  • corăbia
  • corăbie
  • corăbiase
plural I (noi)
  • corăbiem
(să)
  • corăbiem
  • corăbiam
  • corăbiarăm
  • corăbiaserăm
  • corăbiasem
a II-a (voi)
  • corăbiați
(să)
  • corăbiați
  • corăbiați
  • corăbiarăți
  • corăbiaserăți
  • corăbiaseți
a III-a (ei, ele)
  • corăbia
(să)
  • corăbieze
  • corăbiau
  • corăbia
  • corăbiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corabie

  • 1. Navă cu pânze, folosită (în trecut) pentru transport și pentru acțiuni militare.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: corăbioară 4 exemple
    exemple
    • Cu pînzele-atîrnate În liniște de vînt, Corabia străbate Departe de pămînt. EMINESCU, O. IV 397.
      surse: DLRLC
    • Cum să-ți încredințeze corabie cînd barcă N-ai cîrmuit vrodată... NEGRUZZI, S. II 192.
      surse: DLRLC
    • Canalurile ce intră în oraș sînt pline de corăbii, care au într-însele mărfuri. GOLESCU, Î. 108.
      surse: DLRLC
    • figurat Corăbiile cerului... nu întîrzie multă vreme, și deodată întreaga lor flotă, măreață și amenințătoare, întunecă orizontul. BOGZA, C. O. 57.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie ironic A i se îneca (cuiva) corăbiile = a fi trist, supărat, fără chef.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

corăbia (s.f.) corăbea

etimologie:

  • limba turcă kurābiye
    surse: DEX '09 DEX '98
  • limba bulgară korabija (apropiat prin etimologie populară de corabie).
    surse: DEX '09 DEX '98