2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

copăcél sm [At: PSALT. 16/27 / Pl: ~ei / E: copac + -el] 1-2 (Șhp) Copac (1) (mic). 3 (Bot; îs) Fasole ~ Fasole care se cațără pe araci. 4 (D. copii mici; îe) A sta (sau a merge, a umbla) ~ A sta sau a merge pe picioare încet și cu grijă. 5 (Îlav) – ~ Cu grijă. 6 (Blg; lpl) Canal. 7 (Blg) Legumă cu boabe lungi și pestrițe, care crește în sus, asemenea copacului.

COPĂCÉL, copăcei, s. m. Diminutiv al lui copac.Expr. (Adverbial) A sta (sau a merge, a umbla etc.) copăcel = a sta (sau a merge) pe picioare, drept (și încet, cu grijă). – Copac + suf. -el.

COPĂCÉL, copăcei, s. m. Diminutiv al lui copac.Expr. (Adverbial) A sta (sau a merge, a umbla etc.) copăcel = a sta (sau a merge etc.) pe picioare, drept (și încet, cu grijă). – Copac + suf. -el.

COPĂCÉL, copăcei, s. m. Diminutiv al lui copac; copac tînăr; arbust. Văzînd păsărelele cîte două-două, pe rămurelele copăceilor, se încinse focul într-însa de dorul bărbatului său. ISPIRESCU, L. 58. Îmi zîmbi sorbind infuzia copăcelului de China (= ceaiul). NEGRUZZI, S. I, 49. ♦ (Adverbial, uneori repetat; determină verbe ca «a merge», «a umbla», «a se ține» etc.) Pe picioare, drept. Copăcel-copăcel, îl îndemnă Bibescu, sprijinindu-l. SADOVEANU, P. M. 310. Generalul, proptit între cei doi colonei... se ținea copăcel, înaintînd cu mișcări de paralitic. D. ZAMFIRESCU, R. 193. Copăcel-copăcel, băiatul a mers cîțiva pași pînă la colțul stradei. CARAGIALE, O. I 324. Prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam cînd începusem a merge copăcel. CREANGĂ, A. 33.

COPĂCÉL ~i m. (diminutiv de la copac) Copac tânăr. * A sta (sau a merge, a umbla, a se ține) ~ a sta (sau a merge, a umbla, a se ține) în picioare. /copac + suf. ~el

copăcel m. 1. arbust; 2. fig. prunc (adică care merge copăcel): prea cu minte mare ca de copăcel PANN; 3. pl. copăcei, numele popular al balsaminei. ║ adv. drept în sus, vorbind de pruncii cari încep să umble: când începusem a merge copăcel CR.

copăcél m., pl. eĭ. Copac mic. Balsamină (Bz.). A sta copăcel, a sta pop, în picĭoare (vorbind de copiĭ cînd încep să stea în picĭoare).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

copăcél s. m., pl. copăcéi, pl. copăcéii

copăcél s. m., pl. copăcéi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COPĂCÉL s. (BOT.) 1. pomișor, pomuleț. (Creșteau câțiva ~.) 2. v. puiet. 3. v. arbust.

COPĂCEL s. (BOT.) 1. pomișor, pomuleț. (Creșteau cîțiva ~.) 2. puiet, (reg.) puiandru. 3. arbust.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COPĂCELE, com. în jud. Caraș-Severin; 1.621 loc. (1991).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a merge copăcel expr. (d. copiii mici) a se ține pe picioare, a păși drept și încet.

Intrare: Copăcele
Copăcele nume propriu
nume propriu (I3)
  • Copăcele
Intrare: copăcel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copăcel
  • copăcelul
  • copăcelu‑
plural
  • copăcei
  • copăceii
genitiv-dativ singular
  • copăcel
  • copăcelului
plural
  • copăcei
  • copăceilor
vocativ singular
  • copăcelule
  • copăcele
plural
  • copăceilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

copăcel

  • 1. Diminutiv al lui copac; copac tânăr, arbust.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Văzînd păsărelele cîte două-două, pe rămurelele copăceilor, se încinse focul într-însa de dorul bărbatului său. ISPIRESCU, L. 58.
      surse: DLRLC
    • Îmi zîmbi sorbind infuzia copăcelului de China (= ceaiul). NEGRUZZI, S. I, 49.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie (și) adverbial (Uneori repetat) A sta (sau a merge, a umbla etc.) copăcel = a sta (sau a merge) pe picioare, drept (și încet, cu grijă).
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 4 exemple
      exemple
      • Copăcel-copăcel, îl îndemnă Bibescu, sprijinindu-l. SADOVEANU, P. M. 310.
        surse: DLRLC
      • Generalul, proptit între cei doi colonei... se ținea copăcel, înaintînd cu mișcări de paralitic. D. ZAMFIRESCU, R. 193.
        surse: DLRLC
      • Copăcel-copăcel, băiatul a mers cîțiva pași pînă la colțul stradei. CARAGIALE, O. I 324.
        surse: DLRLC
      • Prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam cînd începusem a merge copăcel. CREANGĂ, A. 33.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • copac + sufix -el.
    surse: DEX '09 NODEX