2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

constánt, ~ă [At: GFIICA, S. 209 / Pl: ~nți, ~e / E: fr constant, lat constans, -ntis] 1 a Care rămâne neschimbat Si: invariabil, statornic. 2 a (Pex) Credincios. 3 (Ecn; îs) Capital ~ Parte a capitalului investită în mijloacele de producție, care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. 4 a (Ggf; îs) Climate ~e Climate în care diferența dintre media de temperatură a verii și cea a iernii nu depășește 7, 8°C. 5 a (Ggf; îs) Vânturi ~e Vânturi care, în unele regiuni ale globului, bat în aceeași direcție tot timpul anului. 6 a (Mat; îs) Cantitate ~ă Cantitate care rămâne neschimbată în raport cu altele, variabile. 7 sf (Mat) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 8 sf Mărime care caracterizează un fenomen, aparat, substanță. 9 av Mereu.

CONSTÁNT, -Ă, constanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care rămâne neschimbat; invariabil, statornic. ◊ Capital constant = parte a capitalului investită în mijloacele de producție care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. 2. S. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 3. S. f. Mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanță etc. – Din fr. constant, lat. constans, -ntis.

CONSTÁNT, -Ă, constanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care rămâne neschimbat; invariabil, statornic. ◊ Capital constant = parte a capitalului investită în mijloacele de producție care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. 2. S. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 3. S. f. Mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanță etc. – Din fr. constant, lat. constans, -ntis.

CONSTÁNT, -Ă, constanți, -te, adj. (În opoziție cu variabil) Care rămîne neschimbat; neschimbător, invariabil, statornic. Devotament constant. ◊ (Ec. pol.) Capital constant v. capital. (Geogr.) Vînturi constante = vînturi care suflă în aceeași direcție în tot cursul anului.

CONSTÁNT, -Ă adj. Neschimbat; invariabil; statornic. [Cf. fr. constant, lat. constans].

CONSTÁNT, -Ă I. adj. care rămâne neschimbat; invariabil. ♦ capital ~ = parte a capitalului investită în mijloacele de producție, care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. II. s. f. 1. (mat.) mărime având o valoare invariabilă. 2. (fiz.) mărime care caracterizează un fenomen, material, aparat etc. 3. element al limbajului formal reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat. (< fr. constant, lat. constans)

CONSTÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care persistă într-o anumită stare; existent într-o stare neschimbată. 2) (despre persoane) Care are convingeri neschimbate; caracterizat prin consecvență în convingeri; statornic. /<fr. constant, lat. constans, ~ntis

Constant m. nume a doi împărați romani: CONSTANT I, fiul lui Constantin cel Mare (337-350), și CONSTANT II (641-648).

constant a. 1. statornic, stăruitor: amic constant; 2. fig. care nu se schimbă: în lumea asta nimic nu-i constant.

*constánt, -ă adj. (lat. cónstans, -ántis, d. con-, împreună, și stare, a sta. V. staŭ, consist). Statornic, stabil, invariabil: caracter constant, fericire constantă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

constánt adj. m., pl. constánți; f. constántă, pl. constánte

constánt adj. m., pl. constánți; f. sg. constántă, pl. constánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSTÁNT adj. 1. invariabil, neschimbat, uniform. (Viteză ~.) 2. invariabil, neschimbat. (Valoare ~.) 3. invariabil, neschimbător, permanent, (livr.) imuabil. (Fenomen ~.) 4. v. consecvent. 5. v. staționar.

CONSTANT adj. 1. invariabil, neschimbat, uniform. (Viteză ~.) 2. invariabil, neschimbat. (Valoare ~.) 3. invariabil, neschimbător, permanent, (livr.) imuabil. (Fenomen ~.) 4. consecvent, neschimbat, neschimbător, stabil, statornic. (~ în sentimente.)

Constant ≠ fluctuant, inconstant, instabil, neconstant, oscilant, schimbător, variabil, variat, muabil, nestatornic


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONSTANT, Marius (1925-2004, n. București), compozitor și pianist francez de origine română. Căutările în domeniul muzicii concrete i-au inspirat balete („Elogiul nebuniei”), muzică de cameră, mai multe lucrări simfonice, o operă.

CONSTANT lat. Constans,-tis, împărat roman, fiul lui C-tin cel Mare. 1. Constant popa, 1800 (IO 7), -e, Tiberiu, act.; -a f., dobr. (RI XI 205). 2. Constant preot mold. 1783. 3. Costand (AO XVI 373); – diacon (Grș 12); – Danciu (AO XVIII 153); Costanda f. (16 A III 24; Sd XI 272; P1; BCI IV 206; 17 A IV 112; Ac Bz 50) etc.; Costandie (Syn); Costand popa (Cat mold II), -a f. (Ac Bz 50); cu afer.: Andea, Traian, băn. act. 4. Costandoiu (Loc); Costăndache (Tec I).

Intrare: constant
constant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constant
  • constantul
  • constantu‑
  • constantă
  • constanta
plural
  • constanți
  • constanții
  • constante
  • constantele
genitiv-dativ singular
  • constant
  • constantului
  • constante
  • constantei
plural
  • constanți
  • constanților
  • constante
  • constantelor
vocativ singular
plural
Intrare: Constant
Constant nume propriu
nume propriu (I3)
  • Constant
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

constant

  • 1. Care rămâne neschimbat.
    exemple
    • Devotament constant.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Capital constant = parte a capitalului investită în mijloacele de producție care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 1.2. geografie Vânturi constante = vânturi care suflă în aceeași direcție în tot cursul anului.
      surse: DLRLC

etimologie: