concediere sf [At: COD. PEN. R. P. R / P: ~di-e~ / V: ~iare, ~nged~ / E: concedia] 1 (Iuz) Acordare a unui concediu (1) Si: concediat¹. 2 Permisiune de a se retrage Si: concediat¹. 3 Dare afară Si: concediat¹. 4 Demitere.

CONCEDIERE, concedieri, s. f. Acțiunea de a concedia; eliberare sau îndepărtare din serviciu. V. demitere, destituire. Creștea mizeria și foamea Și viscolea și era ger. Ni se vorbea de sacrificii Și se făceau concedieri. BENIUC, C. 30. – Pronunțat: -di-e-.

CONCEDIERE s.f. Acțiunea de a concedia și rezultatul ei; dare afară, îndepărtare. [<concedia].

concedia vt [At: COSTINESCU / P: ~di-a / V: ~nged~ / Pzi: ~iez / E: fr congédier] 1 (Iuz) A da cuiva (unui funcționar etc.) un concediu (1). 2 A îngădui cuiva să se retragă. 3 A da afară. 4 A demite.

concediare sf vz concediere

congedia v vz concedia

congediare sf vz concediere

CONCEDIA, concediez, vb. I. Tranz. 1. A elibera dintr-o funcție, a scoate, a îndepărta din serviciu, a da afară. V. demite, destitui. Citi malițios decretul prin care deputații și senatorii erau concediați. PAS, Z. IV 189. 2. (Franțuzism rar) A îngădui (cuiva) să se retragă, a pofti (pe cineva) să iasă, să plece; a îndepărta. – Pronunțat: -di-a.

CONCEDIA vb. I. tr. 1. A scoate, a îndepărta din serviciu, dintr-o funcție etc. 2. (Rar) A îngădui cuiva să se retragă. ♦ A pofti pe cineva să plece, să părăsească un anumit loc. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. congédier].

CONCEDIA vb. tr. 1. a scoate, a îndepărta din serviciu, dintr-o funcție etc. 2. a îngădui cuiva să se retragă; a pofti să plece. (<fr. congédier)

A CONCEDIA ~ez tranz. A da afară dintr-o funcție, dintr-un post ca fiind necorespunzător; a elibera; a scoate; a destitui. [Sil. -di-a] /<fr. congédier

concedià v. a da drumul cuiva, a ordona să se retragă.

*concediéz, concédiŭ, V. congediez, congediŭ.

*congediéz v. tr. (fr. congédier). Daŭ congediŭ, dau drumu din serviciŭ. Daŭ voĭe saŭ fac semn să se ducă. – Fals concediez.

concediere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. concedierii; pl. concedieri

concediere (-di-e-) s. f., g.-d. art. concedierii; pl. concedieri

concediere s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. concedierii; pl. concedieri

concedia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. concediez (desp. -di-ez), 3 concediază, 1 pl. concediem; conj. prez. 1 sg. să concediez, 3 să concedieze; ger. concediind (desp. -di-ind)

concedia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 concediază, 1 pl. concediem (-di-em); conj. prez. 3 să concedieze; ger. concediind (-di-ind)

concedia vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. concediez, 3 sg. și pl. concediază, 1 pl. concediem (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. concedieze; ger. concediind (sil. -di-ind)

concedia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. concediază, 1 pl. concediem, ger. concediind)

concediez, -diază 3, -dieze 3 conj., -diam 1 imp., -diind ger., -diere inf. s.

CONCEDIERE s. 1. îndepărtare, scoatere. (După ~ lui.) 2. disponibilizare. (ă unei părți din personal.)

CONCEDIERE s. îndepărtare, scoatere. (După ~ lui.)

Concediere ≠ angajare

CONCEDIA vb. 1. a îndepărta, a scoate, (înv.) a slobozi, (grecism înv.) a exoflisi, (fam.) a mătrăși. (L-a ~ din slujbă.) 2. a disponibiliza. (A ~ o parte din personal.)

CONCEDIA vb. a îndepărta, a scoate, (înv.) a slobozi, (grecism înv.) a exoflisi, (fam.) a mătrăși. (L-a ~ din slujbă.)

A concedia ≠ a angaja

A CONCEDIA a da pașaportul, a pune (pe cineva) pe liber / pe verde, a restructura, a scoate din pâine, a zbura.