2 intrări

15 definiții

conț1 sn [At: NOVACOVICIU, C. B. 6 / Pl: ~uri / E: mg konc] 1 (Trs; Mol) Bucată. 2 (Reg) Halcă. 3 (Fig) Os. 4 (Înv) Teanc de 24 de coli de hârtie.

conț2 sn [At: (a. 1819) URICARIUL VII, 80/16 / Pl: ~i E: conți] (Îvp) Consul (3).

CONȚ, conțuri, s. n. (Înv.) Grup de 24 de coli de hârtie. – Din magh. konc.

CONȚ, conțuri, s. n. (Înv.) Grup de 24 de coli de hârtie. – Din magh. konc.

CONȚ, conțuri, s. n. (învechit) Grup de 24 de coli de hîrtie. V. t e s t e a. Rogu-te, du-te... și cumpără un conț de hîrtie specială. CARAGIALE, O. VII 132. Mînjind o jumătate de conț pe toată ziua... scrie cum îi vine, fără să-și bată capul. NEGRUZZI, S. II 269.

conț (înv.) s. n., pl. cónțuri

conț (-ți), s. n.1. Bucată, crîmpei, fragment. – 2. Teanc de cinci foi de hîrtie. Mag. konc (Miklosich, Lexicon, 329; Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 120), din sl. kǫsŭ.

conț n. Mold. testea: conț de hârtie. [Ung. KONC].

2) conț n., pl. urĭ (ung. konc, conț, d. vsl. konsŭ, bucată. V. cotonog). Mold. Testea. Trans. Jiŭ. Bucată: un conț de plăcintă.

*cónsul m., pl. (lat. cónsul, cónsulis). Numele celor doĭ prezidențĭ aĭ vechiĭ republicĭ romane și aĭ celor treĭ prezidențĭ aĭ primeĭ republicĭ franceze de la anu VIII pînă la Imperiŭ (1799-1804). Astăzĭ, agent care, în străinătate, apăra supușii statuluĭ care l-a trimes [!]. (E maĭ mic de cît ministru plenipotențiar). – Vulg. conț.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONȚ cf. subst. conț „testea, bucată de pîine”. 1. Conț ard. (Haț 53); – Mihail, neg. (Ț-Rom 145); -u (17 B II 5); -iu, Ion, ard. (An Com). 2. Conțea (17 B III 258); Conțescul, Pană, 1699 (Ard II 143); – Gr., log. (Sd XXI); – Vlad, log. (An C III 740) etc. Conțești s. 3. Cf. Conțagău, Colo neț (Isp III1 117).

Intrare: conț
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular co conțul
plural conțuri conțurile
genitiv-dativ singular co conțului
plural conțuri conțurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Conț
Conț