5 intrări

41 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

comís5, ~ă a [At: BUL. COM. IST. I, 19 / Pl: ~íși, ~e / E: comite] Săvârșit.

cómis1 sm [At: MOXA, ap. GCR I, 61/22 / A și: comís / Pl: ~iși / E: ngr ϰόμης, vsl кoмиcь] (Înv) 1 Scutier. 2 Persoană care are rang de comis1 (1). 3 Rang de mare dregător medieval în Moldova și Țara Românească, însărcinat cu îngrijirea cailor și grajdurilor curtii domnești 4 Funcția de comis1 (1). 5 Titlu de comis1 (1). 6 Perioadă în care se exercită funcția de comis1 (1)

comís3 sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~íși / E: ger Kommiss (brot)] 1-2 Militar (1-2) român din fosta armată austro-ungară. 3-4 Persoană cu grad de comis3 (1-2). 5 Pâine cazonă.

comís6 sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr commis] 1 Confiscare a bunurilor unui vasal. 3 Confiscare a mărfurilor prohibite sau introduse prin fraudă.

comís4 sm [At: ULIERU, C. 94 / V: comí / Pl: ~íși / E: fr commis] 1 Funcționar comercial. 2 Persoană cu funcția de comis4 (1). 3 (Îs) ~ voiajor Reprezentant al unei firme care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. 4 Funcția de comis-voiajor (3).

CÓMIS, comiși, s. m. Mare dregător în Moldova și în Țara Românească, în Evul Mediu, care avea în grija sa caii și grajdurile Curții domnești, precum și aprovizionarea cu furaje. – Din ngr. kómis.

CÓMIS, comiși, s. m. Mare dregător în Moldova și în Țara Românească, în evul mediu, care avea în sarcina sa caii și grajdurile curții domnești, precum și aprovizionarea cu furaje. – Din ngr. kómis.

CÓMIS1, comiși, s. m. (Învechit și arhaizant) Boier de divan care avea în sarcina sa grajdurile domnești. Comisul Huni și postelnicul Hrîncu îl tîrîră afară din luptă. DELAVRANCEA, A. 9. În rînd cu acestea veneau grajdurile, ambarele și șoaprele cu toate tacîmurile de drum, sub îngrijirea comișilor. ODOBESCU, S. A. 130. L-a făcut comis mai dăunăzi. ALECSANDRI, T. I 34.

COMÍS2, comiși, s. m. (Comerț; franțuzism) Angajat comercial. Compus: (în societatea burgheză) Comis-voiajor = funcționar comercial care călătorește pentru a obține comenzi de mărfuri. La a doua întîlnire a apărut într-o redingotă mai absurdă ca hainele de comis-voiajor de la început. C. PETRESCU, C. V. 277.

cómis1 (rang boieresc) s. m., pl. cómiși

comís2 (confiscare de bunuri) s. n., pl. comísuri

cómis (rang boieresc) s. m., pl. cómiși

comís (confiscare de bunuri) s. n., pl. comísuri

COMÍS s.m. Comis-voiajor = reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. [< fr. commis(voyageur)].

COMÍS s.n. Confiscare a bunurilor unui vasal. ♦ Confiscare a unor mărfuri prohibite sau introduse prin fraudă. [Pl. -suri. / < fr. commis, cf. commettre – a comite].

COMÍS s. n. confiscare de bunuri. (< fr. commis)

cómis (-și), s. m. – Dregător. – Mare comis, în vechea organizare socială, boier de rangul doi, mare dregător, care avea în sarcina sa grajdurile domnești și organizarea paradelor militare de Bobotează și de Sfîntul Gheorghe. Participa la sfatul domnesc și era singurul boier de rangul doi care purta calpac de zibelină, ca boierii de prim rang. Avea în subordine un comis al doilea, boier de rangul patru, și un comis al treilea, boier de rangul cinci. Din 1812 nu s-a mai bucurat de monopolul cumpărării de furaje pentru armată. Lat. comes, prin intermediul ngr. ϰόμης, cf. sl. komisŭ (Vasmer, Gr., 80). Reprezintă ceea ce era comes stabuli în organizarea medievală a Occidentului. – Der. comisoaie, s. f. (nevastă de comis); comișie, s. f. (înv., dregătoria marelui comis); comișel, s. m. (rîndaș de cai).

CÓMIS1 ~și m. înv. Dregător care avea în grija sa caii și grajdurile curții domnești. /<ngr. kómis

CÓMIS2 ~și m.: Comis-voiajor agent comercial ambulant care se deplasează dintr-un loc în altul în căutarea de beneficii sau furnizori. /<fr. commis-voyageur

Intrare: comis (rang)
comis (rang) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comis comisul
plural comiși comișii
genitiv-dativ singular comis comisului
plural comiși comișilor
vocativ singular
plural
Intrare: comis (confiscare)
comis (confiscare) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comis comisul
plural comisuri comisurile
genitiv-dativ singular comis comisului
plural comisuri comisurilor
vocativ singular
plural
Intrare: comite (vb.)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) comite comitere comis comițând singular plural
comite comiteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) comit (să) comit comiteam comisei comisesem
a II-a (tu) comiți (să) comiți comiteai comiseși comiseseși
a III-a (el, ea) comite (să) comi comitea comise comisese
plural I (noi) comitem (să) comitem comiteam comiserăm comiseserăm, comisesem*
a II-a (voi) comiteți (să) comiteți comiteați comiserăți comiseserăți, comiseseți*
a III-a (ei, ele) comit (să) comi comiteau comiseră comiseseră
Intrare: comis (adj.)
comis (adj.)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comis comisul comi comisa
plural comiși comișii comise comisele
genitiv-dativ singular comis comisului comise comisei
plural comiși comișilor comise comiselor
vocativ singular
plural
Intrare: Comis
Comis
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)