4 intrări
4 definiții
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
COMBRETUM L., COMBRETUM, fam. Combretaceae. Gen originar din regiunile tropicale, cca 260 specii, tufe, uneori agățătoare. Flori cilindrice, gîtuite deasupra ovarului (cca 5 petale, cca 10 stamine filamentoase, drepte, ovar cu o singură lojă și cîteva semințe), așezate în spice sau ciorchine terminale și în axa frunzei. Frunze opuse, uneori în verticil, nedentate. Arbori sau arbuști, uneori agățători.
Combretum coccineum Lam, (syn. C. purpureum Vahl). Specie care înflorește toamna. Flori roșii, așezate în ciorchine, care formează o paniculă lungă de 25-35 cm. Frunze (cca 14 cm lungime) pe partea inferioară maro-purpur, lunguieț-ovate, cu vîrf ascuțit, pețiolate. Plante agățătoare.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Combretum comosum G. Don. Specie care înflorește în iun.-aug. Flori roșii-aprins în spice grupate într-o paniculă mare, compusă. Frunze lunguiețe, cu vîrf ascuțit, scurt-pețiolate, nedentate, la bază cordiforme. Plantă tîrîtoare cu ramuri pubescente.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Combretum grandiflorum G. Don. Specie care înflorește vara. Flori roșii-aprins, în spice scurte. Frunze aspru-păroase și vîrf spinos, cordiforme, lunguiețe, scurț-pețiolate.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni