2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comăndare sf vz comandare

COMĂNDÁRE s. f. v. comândare.

COMĂNDÁRE s. f. v. comândare.

COMĂNDÁRE s. f. v. comîndare.

comândare sf [At: COD. VOR. 31/10 / V: ~măn~, cumăn~, cumândare / Pl: ~dări / E: comânda] (Înv) 1 Aducere de jertfe. 2 Jertfă. 3 Înmormântare. 4 Praznic. 5 Pomană. 6 (Iuz; îs) Carte de ~ Scrisoare recomandată.

COMÂNDÁRE, comândări, s. f. (Înv.) Praznic, ospăț la înmormântare, pomană. [Var.: comăndáre s. f.] – V. comânda.

COMÂNDÁRE, comândări, s. f. (Înv.) Praznic, ospăț la înmormântare, pomană. [Var.: comăndáre s. f.] – V. comânda.

COMÎNDÁRE, comîndări, s. f. (Învechit) Praznic, ospăț la înmormîntare; pomană, comînd. Să li spui ca să nu se mai trudească cu leacuri, ci să se grijească de comîndare. SBIERA, P. 194. – Variantă: comăndáre (EMINESCU, N. 97, NEGRUZZI; S. I 249) s. f.

COMÂNDÁRE ~ări f. pop. Masă închinată pomenirii unui decedat; praznic. /v. a comânda

comândare f. Mold. comând: vrabia mălaiu visează și calicul comândare.

comîndáre f., pl. -ărĭ (d. comînd 2). Comînd (= pomană) vrabia malaĭ vîsează și calicu comîndare (Prov.). – Vechĭ și cu-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comândáre (înv.) s. f., g.-d. art. comândắrii; pl. comândắri

comândáre s. f., g.-d. art. comândării; pl. comândări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMÂNDÁRE s. v. pomană, praznic.

comîndare s. v. POMANĂ. PRAZNIC.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

comândáre, comândări, s.f. – (reg.; înv.) Înmormântare (Bârlea, 1924). ♦ Pomana mortului; masa ce stă la înmormântare (Lenghel, 1979): „Veseliți-vă oricare / C-aicea nu-i comândare” (Ștețco, 1990: 205). – Din comânda (DEX, MDA).

comândáre, comândări, s.f. – Înmormântare (Bârlea 1924). ♦ Pomana mortului; masa ce stă la înmormântare (Lenghel 1979): „Veseliți-vă oricare / C-aicea nu-i comândare” (Ștețco 1990: 205). – Din comânda + -re.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Comăndare v. Comîndare 1.

Intrare: Comăndare
Comăndare nume propriu
nume propriu (I3)
  • Comăndare
Intrare: comândare
comândare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comândare
  • comândarea
plural
  • comândări
  • comândările
genitiv-dativ singular
  • comândări
  • comândării
plural
  • comândări
  • comândărilor
vocativ singular
plural
comăndare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comăndare
  • comăndarea
plural
  • comăndări
  • comăndările
genitiv-dativ singular
  • comăndări
  • comăndării
plural
  • comăndări
  • comăndărilor
vocativ singular
plural

comândare comăndare

  • 1. învechit Praznic, ospăț la înmormântare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: comând pomană praznic un exemplu
    exemple
    • Să li spui ca să nu se mai trudească cu leacuri, ci să se grijească de comîndare. SBIERA, P. 194.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi comânda
    surse: DEX '98 DEX '09