2 intrări

18 definiții

comăndáre sf vz comandare

COMĂNDÁRE s. f. v. comândare.

COMĂNDÁRE s. f. v. comândare.

COMĂNDÁRE s. f. v. comîndare.

comândáre sf [At: COD. VOR. 31/10 / V: ~măn~, cumăn~, cumăndáre / Pl: ~dắri / E: comânda] (Înv) 1 Aducere de jertfe. 2 Jertfa. 3 Înmormântare. 4 Praznic. 5 Pomană. 6 (Iuz; îs) Carte de ~ Scrisoare recomandată.

COMÂNDÁRE, comândări, s. f. (Înv.) Praznic, ospăț la înmormântare, pomană. [Var.: comăndáre s. f.] – V. comânda.

COMÂNDÁRE, comândări, s. f. (Înv.) Praznic, ospăț la înmormântare, pomană. [Var.: comăndáre s. f.] – V. comânda.

COMÎNDÁRE, comîndări, s. f. (Învechit) Praznic, ospăț la înmormîntare; pomană, comînd. Să li spui ca să nu se mai trudească cu leacuri, ci să se grijească de comîndare. SBIERA, P. 194. – Variantă: comăndáre (EMINESCU, N. 97, NEGRUZZI; S. I 249) s. f.

comândáre (înv.) s. f., g.-d. art. comândắrii; pl. comândắri

comândáre s. f., g.-d. art. comândării; pl. comândări

COMÂNDÁRE s. v. pomană, praznic.

COMÂNDÁRE ~ări f. pop. Masă închinată pomenirii unui decedat; praznic. /v. a comânda

comândare f. Mold. comând: vrabia mălaiu visează și calicul comândare.

comîndáre f., pl. -ărĭ (d. comînd 2). Comînd (= pomană) vrabia malaĭ vîsează [!] și calicu comîndare (Prov.). – Vechĭ și cu-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Comăndare v. C o m î n d a re 1.

comîndáre s. v. POMANĂ. PRAZNIC.

comândáre, comândări, s.f. – (reg.; înv.) Înmormântare (Bârlea, 1924). ♦ Pomana mortului; masa ce stă la înmormântare (Lenghel, 1979): „Veseliți-vă oricare / C-aicea nu-i comândare” (Ștețco, 1990: 205). – Din comânda (DEX, MDA).

comândáre, comândări, s.f. – Înmormântare (Bârlea 1924). ♦ Pomana mortului; masa ce stă la înmormântare (Lenghel 1979): „Veseliți-vă oricare / C-aicea nu-i comândare” (Ștețco 1990: 205). – Din comânda + -re.

Intrare: comândare
comândare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comândare comândarea
plural comândări comândările
genitiv-dativ singular comândări comândării
plural comândări comândărilor
vocativ singular
plural
comăndare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comăndare comăndarea
plural comăndări comăndările
genitiv-dativ singular comăndări comăndării
plural comăndări comăndărilor
vocativ singular
plural
Intrare: Comăndare
Comăndare