2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colceag sn [At: (a. 1747) IORGA, S. D. XII, 45 / V: ~ac / Pl: ~uri / E: nct] (Mun; Mol; tcî) 1 Manșon. 2 (Mpp) Un fel de ghete care se încheie pe picior cu copci. 3 Jambiere. corectată

COLCEÁG s. m. v. colceac.

COLCEÁG s. m. v. colceac.

COLCEÁG, colceaguri, s. n. (Înv.) Un fel de gheată care se încheia cu copci. – Tc. kolçak.

colceác snm vz colceag

COLCEÁC, colceacuri, s. n. (Înv.) Gheată care se încheia cu copci. – [Var.: colceág, colcegi, s. m.] – Din tc. kolçak.

COLCEÁC, colceacuri, s. n. (Înv.) Un fel de gheată care se încheia cu copci. [Var.: colceág, colcegi, s. m.] – Din tc. kolçak.

colceac n. 1. manșon; 2. un fel de tuzluci sau ciorapi ce se încheie pe picior cu copci: purtând colceaci și cepchen OD. [Turc. KOLČAK].

colceác și -eág n., pl. ege (turc. kolčak, manșon; bg. sîrb. rus. kolčák, manșon. V. colac). Vechĭ. Manșon. S. m., pl. egĭ. Pl. Tuzlucĭ care se încheĭe cu copcĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colceác/colceág (înv.) s. n. / s. m., pl. colceácuri/colcégi

colceác s. n. /colceág s. m., pl. n. colceácuri/m. colcégi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

colceág (colceáguri), s. n.1. Manșon (de damă). – 2. Jambieră. – Var. colceac. Tc. kolçak (Șeineanu, II, 141; Miklosich, Etym. Wb., 23; Berneker 543). Sec. XVIII, înv.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COLCEAG, com. în jud. Prahova; 6.002 loc. (1991).

Intrare: Colceag
Colceag nume propriu
nume propriu (I3)
  • Colceag
Intrare: colceac / colceag
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colceac
  • colceacul
  • colceacu‑
plural
  • colceacuri
  • colceacurile
genitiv-dativ singular
  • colceac
  • colceacului
plural
  • colceacuri
  • colceacurilor
vocativ singular
plural
colceag1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M38)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colceag
  • colceagul
  • colceagu‑
plural
  • colcegi
  • colcegii
genitiv-dativ singular
  • colceag
  • colceagului
plural
  • colcegi
  • colcegilor
vocativ singular
plural
colceag2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colceag
  • colceagul
  • colceagu‑
plural
  • colceaguri
  • colceagurile
genitiv-dativ singular
  • colceag
  • colceagului
plural
  • colceaguri
  • colceagurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colceac / colceag colceag (2)

  • 1. învechit Gheată care se încheia cu copci.
    surse: DEX '09

etimologie: