3 intrări

17 definiții

códea sma [At: JIPESCU, O. 114 / E: coadă + -e(a)] (Reg; euf) Diavol Cf codan.

códea s.m. (pop.) diavolul, dracul.

Codea m. numele popular al necuratului (ce se închipue ca având o coadă): Nodea și Codea.

códea (ea dift.) m., gen. al luĭ (d. coadă). Fam. Nodea, dracu.

codi [At: COSTINESCU / Pzi: ~desc / E: coadă] 1 vt (C.i. oi) A tunde lâna de pe lângă coadă (1), de la picioarele dinapoi și de pe la ugere. 2 vr A șovăi Si: a se coi1. 3 vr (Îvp) A lenevi Si: a se coi1 (3). 4 vr (Îvp) A pierde vremea Si: a se coi1 (3).

CODÍ, codesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A sta la îndoială, a șovăi, a ezita să facă ceva. ♦ A se da înapoi de la ceva, a se feri de ceva. – Din coadă.

CODÍ, codesc, vb. IV. Refl. A sta la îndoială, a șovăi, a ezita să facă ceva. ♦ A se da înapoi de la ceva, a se feri de ceva. – Din coadă.

CODÍ, codesc, vb. IV. Refl. A sta pe gînduri, a sta la îndoială; a șovăi, a ezita, a pregeta. Tatăl său nu s-a codit. De ce să se codească? AGÎRBICEANU, S. P. 17. Moș Petrache s-a uitat prin geamurile mari, dar s-a codit să intre. POPA, V. 166. Fata se codea. Își căuta jacheta, pălăria și nu se hotăra să plece. BART, E. 345. Ian să-i fi sculat la treabă, ș-apoi să vezi cum se codesc... zise mama. CREANGĂ, O. A. 52. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la ◊ sau «de la») A se da înapoi, a se trage înapoi (de la ceva), a se feri de lucru. Cele două nurori, văzînd pe cea mai tînără codindu-se la treabă, îi zic: da nu te tot codi, că mămuca ne vede! CREANGĂ, P. 8. Neînvinsa... arșiță [a soarelui] ridică pe trîndav în picioare și-l mînă, cu voie, fără voie, la munca întăritoare de la care el se codea. ODOBESCU, S. III 441.

!codí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se codéște, imperf. 3 sg. se codeá; conj. prez. 3 să se codeáscă

codí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. codésc, imperf. 3 sg. codeá; conj. prez. 3 sg. și pl. codeáscă

A SE CODÍ mă ~ésc intranz. pop. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a șovăi; a ezita; a se foi; a pendula; a oscila. /Din coadă

codì v. 1. a nu merge drept; 2. fig. a șovăi, a căuta pretexte. [Imagine luată dela câine, care dă din coadă făcând ocoluri și răspunzând sinonimului latin tergiversari, a șovăi (lit. a întoarce spatele)].

codésc v. tr. (d. coadă). Meh. (Doĭna, 2-3, 43). R. S. (GrS. 6, 59). Tund oaĭa la uger și la coadă ca să poată suge maĭ bine mĭelu. V. refl. Toată țara. Șovăĭesc, preget. V. foĭesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CODI vb. a ezita, a pregeta, a șovăi, (înv. și reg.) a se îndoi, (reg.) a se îngăima, a se nedumeri, a tîntăvi, (Mold.) a se cioșmoli, (prin Olt.) a se scîrciumi, (înv.) a se cruța, a lipsi, (fig.) a oscila, (înv. fig.) a se atîrna, a se cumpăni, a se legăna. (Se ~ să se ducă acolo.)

codí, codesc, vb. refl. – A se îndoi, a șovăi. – Din coadă (< lat. coda = cauda) (Scriban, DEX, MDA).

Cod/a, -aba, -aciu, -ae, -alb, -at, -ăești, -ău, -ăuș; -ea, -eiu, -ia v. Coadă 1 – 3, 5 – 9.

Intrare: codi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • codi
  • codire
  • codit
  • codind
singular plural
  • codește
  • codiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • codesc
(să)
  • codesc
  • codeam
  • codii
  • codisem
a II-a (tu)
  • codești
(să)
  • codești
  • codeai
  • codiși
  • codiseși
a III-a (el, ea)
  • codește
(să)
  • codească
  • codea
  • codi
  • codise
plural I (noi)
  • codim
(să)
  • codim
  • codeam
  • codirăm
  • codiserăm
  • codisem
a II-a (voi)
  • codiți
(să)
  • codiți
  • codeați
  • codirăți
  • codiserăți
  • codiseți
a III-a (ei, ele)
  • codesc
(să)
  • codească
  • codeau
  • codi
  • codiseră
Intrare: codea
codea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Codea
Codea nume propriu
nume propriu (I3)
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)