3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coc2 sn [At: ȘEZ. XXIII, 42 / Pl: ~uri / E: fr coque (de cheveux)] Pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit și răsucit la ceafa sau în creștetul capului Si: (îvr) conci.

coc1 sm [At: DEX2 / Pl: coci / E: fr coccus] Bacterie sferică, izolată sau grupată împreună cu altele în formă de lanț, de ciorchine etc.

COC2, cocuri, s. n. Pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit și răsucit la ceafă sau în creștetul capului; conci. – Din fr. coque [de cheveux].

COC2, cocuri, s. n. Pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit și răsucit la ceafă sau în creștetul capului; conci. – Din fr. coque [de cheveux].

COC1, coci, s. m. Bacterie sferică, izolată sau grupată împreună cu altele în formă de lanț, de ciorchine etc. – Din fr. coccus.

COC1, coci, s. m. Bacterie sferică, izolată sau grupată împreună cu altele în formă de lanț, de ciorchine etc. – Din fr. coccus.

COC, cocuri, s. n. Păr strîns sau împletit și răsucit la ceafă sau în creștetul capului; conci. Veniră în curînd și fetele din mahala... cu flori în coc. DUNĂREANU, CH. 155.

COCI s. m. pl. Bacterii de formă sferică.

COC s.n. Pieptănătură femeiască, cu părul strâns sau împletit și adunat pe ceafă sau în creștetul capului. [Pl. -curi. / < fr. coque].

COC s.m. (Zool.) Bacterie de formă sferică. [< germ. Kokke, cf. gr. kokkos – boabă].

COC1 s. n. pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit și adunat pe ceafă, ori în creștetul capului. (< fr. coque)

COC2 s. m. bacterie de formă sferică. (< germ. Kokke, gr. kokkos, boabă)

COC1 ~uri n. Pieptănătură femeiască realizată prin strângerea și răsucirea părului la ceafă sau în creștetul capului. /<fr. coque

COC2 coci m. mai ales la pl. Bacterie sferică sau ovală răspândită în sol, apă, aer, precum și în organisme. /<fr. coccus

coc n. săculeț de strâns părul (= fr. coque).

1) coc n., pl. urĭ (d. cocă 1, care e înrudit cu cocuță și lat. cucutium, scufie, și tútulus, coc, ca și cu rom. cocoloș și fr. coque, cocoloș de păr. D. rom. vine ung. kók, nod, și kóka, moț). Mold. Munt. est. Un fel de peptănătură femeĭască care consistă în îngrămădirea coadeĭ deasupra cefeĭ orĭ în creștet. Trans. Pînișoară rătundă. – În vest concĭ, pe care țărancele îl maĭ măresc făcîndu-l și din lemn orĭ carton, ĭar în Trans. și din sîrmă învîrtită ca niște coarne, peste care se pune ceapsa. V. moțoc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coc2 (pieptănătură) s. n., pl. cócuri

coc1 (bacterie) s. m., pl. coci

coc (pieptănătură) s. n., pl. cócuri

coc (bacterie) s. m., pl. coci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COC s. (reg.) moțoc, (Mold.) conci, (Bucov.) cucui, (prin Ban. și Transilv.) pup. (Poartă un ~ în vârful capului.)

arată toate definițiile

Intrare: Cocu
nume propriu (I3)
  • Cocu
Intrare: coc (bacterie)
coc1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coc
  • cocul
  • cocu‑
plural
  • coci
  • cocii
genitiv-dativ singular
  • coc
  • cocului
plural
  • coci
  • cocilor
vocativ singular
plural
Intrare: coc (păr)
coc2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coc
  • cocul
  • cocu‑
plural
  • cocuri
  • cocurile
genitiv-dativ singular
  • coc
  • cocului
plural
  • cocuri
  • cocurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coc (bacterie; -i)

  • 1. Bacterie sferică, izolată sau grupată împreună cu altele în formă de lanț, de ciorchine etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

coc (păr)

  • 1. Pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit și răsucit la ceafă sau în creștetul capului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: conci cucui (s.n.) moțoc pup (s.n.) un exemplu
    exemple
    • Veniră în curînd și fetele din mahala... cu flori în coc. DUNĂREANU, CH. 155.
      surse: DLRLC

etimologie: