4 intrări
- Cocor
- cocor cocoară cucoară cucor
- ciocul-cocorului / -cucoarei ciocul-cucoarei
- pliscul-cocorului
Articole pe această temă:
33 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COCÓR, cocori, s. m. Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap (Grus grus). [Var.: cucór s. m., cocoáră, cucoáră s. f.] – Et. nec.
COCÓR, cocori, s. m. Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap (Grus grus). [Var.: cucór s. m., cocoáră, cucoáră s. f.] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
cocór1 sm [At: CALENDARIU (1814), 84 / V: cuc~, ~oáră, cucoáră sf / Pl: ~i / E: srb kokori, kokora „creț”] 1 Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap (Grus grus). 2 (Îvp) Fire de grâu necosite. 3 (Lpl) Tip de dantelă. 4 (Îf cocoară) Pene sclipitoare din coada cocoșului. 5-6 (Lpl) Fire de păr creț sau pene din coada rățoiului, purtate de femei deasupra urechilor, atârnând spre față. 7 (Pex; lpl) Păr al femeilor aranjat în forma penelor rotunde din coada rățoiului. 8 (Orn; îc) ~ -mic sau ~ -cu-capul-alb Pasărea Antropoides virgo. 9 Despărțitoare a lanurilor de grâu Si: ciuhă, mișană, momâie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COCÓR, cocori, s. m. Pasăre migratoare cu ciocul lung și drept, cu gîtul și picioarele lungi și cu penele cenușii; zboară de obicei în stoluri alcătuind un unghi ascuțit (Grus cinerea). Pribegeau înspre zori trei cocori. TOMA, C. V. 80. Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte, – Țipă cîrduri de cocori, Pribegind departe! IOSIF, V. 73. Stol de cocori Apucă-ntinsele Și necuprinsele Drumuri de nori. EMINESCU, O. IV 378. – Variantă: cucór (NEGRUZZI, S. II 56) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COCÓR ~i m. Pasăre migratoare, cu gâtul și picioarele lungi, de culoare cenușie, cu o pată roșie pe cap și cu penele în formă de seceră la vârful aripilor. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cocor m. 1. pasăre călătoare din clasa picioroangelor, cu ciocul și gâtul foarte lungi; călătorind, cocorii formează un triunghiu deschis și cântă neîncetat (Grus cinerea); 2. pl. (Banat) specie de dantelă; 3. momâie de secerător. [Cf. gr. mod. KOKKÓRI, cocoș, care e sensul primitiv (v. cocorei): cocorii au pe ceafă un moț de pene care aduce cu creasta cocoșului; v. cocostârc].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cocór m. (ngr. kokkóri și kókkoras, cocoș [V. cocoș și Bern. la kokora]). O pasăre călătoare cenușie de aceĭașĭ formă cu barza, dar ceva maĭ mare (grus cinérea). Cînd călătoresc, cocoriĭ zboară așezațĭ în formă de unghĭ. – În est cocoară, f., pl. e.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIOC2, ciocuri, s. n. 1. Partea anterioară, terminală, lunguiață și cornoasă a capului păsărilor, care înlocuiește sistemul dentar; plisc, clonț. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrană care încape o dată în cioc (1). ♦ Fig. Gură a omului. 2. Parte sau prelungire ascuțită a unor obiecte; capăt, vârf (ascuțit). 3. Barbișon, țăcălie. ◊ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a minți sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = plantă erbacee cu frunzele păroase, adânc crestate și cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mică plantă erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ, cu frunze compuse, flori roșii, roz sau albe și fructe lungi, asemănătoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-întors = pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru, cu ciocul lung, subțire și ușor arcuit în sus, cu picioarele înalte (Recurvirostra avosetta); cioc-de-papagal = formație osoasă în zona marginală a vertebrelor. – Cf. alb. čok, rom. cioc1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COCOÁRĂ s. f. v. cocor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COCOÁRĂ s. f. v. cocor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CUCOÁRĂ s. f. v. cocor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUCOÁRĂ s. f. v. cocor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
CUCÓR s. m. v. cocor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUCÓR s. m. v. cocor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cristi
- acțiuni
CUCÓR s. m. v. cocor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cocoáră2 sf vz cocor1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucoară sf vz cocor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucor1 sm vz cocor1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cucoáră, V. cocor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cocór s. m., pl. cocóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cocór s. m., pl. cocóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cocor, pl. cocori
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
cocor, -ri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
!ciócul-cocórului/ciócul-cucoárei (plantă) s. m. art.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plíscul-cocórului (plantă) s. n. art.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ciocul-cocorului / -cucoarei ciocul-cucoarei
- 1. Mică plantă erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ, cu frunze compuse, flori roșii, roz sau albe și fructe lungi, asemănătoare cu un cioc (Erodium cicutarium).surse: DEX '09
etimologie:
cocor cocoară cucoară cucor
- 1. Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap (Grus grus).surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exempleexemple
- Pribegeau înspre zori trei cocori. TOMA, C. V. 80.surse: DLRLC
- Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte, – Țipă cîrduri de cocori, Pribegind departe! IOSIF, V. 73.surse: DLRLC
- Stol de cocori Apucă-ntinsele Și necuprinsele Drumuri de nori. EMINESCU, O. IV 378.surse: DLRLC
-
etimologie:
- surse: DEX '98 DEX '09