cocioábă sf [At: LB / V: -ciúbă, ~árbă, ~órvă / Pl: ~be / E: nct] 1 Casă mică, dărăpănată (și insalubră) Si: bordei, budă, hardughie, halrubă, magherniță. 2 (Ast; pop; art) Nume unei constelații formate din trei stele în triunghi. 3 (Îvp) Colibă cu ograda (sau curtea).

cociúbă sf vz cocioabă

cocĭoábă (ĭoa o silabă) și (Trans.) -úbă f., pl. e (met. din cobace). Casă mică și proastă, coșmagă, chițumie, bojdeŭcă. V. colibă, vizuină.

cocĭúbă, V. cocĭoabă.

COCIUBA cf. cocioabă 1. Cociubă b. (16 A III 84; Sur XXI); s., ard. 2. Cociuban, Pahomie, post. (Sur X). 3. Cf. Cocioabă, Stan (Giur 274).

COCIUBA MARE, com. în jud. Bihor; 3.609 loc. (1991).