COBIL < sl. кoвыдa „iapă”. 1. Cobilan moșn. (AO X 130). 2. Cobilaș. T., act. 3. Cobiu, supranumele haiducului Miu, pentru că a haiducit în părțile Cobiei (rîu, m-te, s., m-re), n. explicat deE. Petrovici < sl. кoвжль; l muiat a dispărut în sec. al XV-lea (Studii lingv. IV 1953 p. 68). 4. Direct din slavă (rus) Cobîlca s. (Sd XXI); > Cobălcescu Gr. naturalist.