3 intrări

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

co- vz con-

CO- v. con1-.

*co-, com- și con- (lat. co-, com- și con-, var. din cum, cu), prefix care arată unirea: co-existent, com-bin, con-voc, co-laborez. V. si-, sim-, sin-.

cobált sn [At: ȘINCAI, ap. Dr. V, 558 / A: cob~ / Pl: (rar) ~uri / E: fr cobalt, ger Kobalt] 1 Metal alb-argintiu, foarte dur, întrebuințat la fabricarea unor oțeluri speciale, în radioterapie etc., iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor de sticlă, de porțelan etc. 2 (Pex) Vas, obiect de sticlă, de porțelan etc. colorat cu săruri de cobalt (1).

con1- ec [At: DEX2 / V: co- / E: fr co(n)-] Element de compunere însemnând „împreună cu” și care servește la formarea unor substantive, verbe sau adjective.

coz [At: V. A. URECHIA, ap. TDRG / Pl: (rar) ~i / E: tc koz] 1 sm Atu la jocul de cărți. 2 sm (Fig) Odor. 3 sm (Fig) Raritate. 4 sm (Fig) Bijuterie. 5 av (Pop; după „frumoasă” „mândră”) Extrem de...

CÓBALT s. n. Element chimic metalic foarte dur, alb-argintiu, folosit la fabricarea unor oțeluri speciale, în radioterapie etc., iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor de sticlă, de porțelan etc. ♦ Vas, obiect de sticlă, de porțelan etc. colorat cu săruri de cobalt. [Acc. și: cobált] – Din fr. cobalt, germ. Kobalt.[1]

  1. În original: [Acc. și cóbalt.] LauraGellner

CON-1 Element de compunere însemnând „împreună cu”, care servește la formarea unor substantive (conșcolar, coreferent), a unor verbe (conlocui, conviețui) sau a unor adjective (conațional). [Var.: co-] – Din fr. co(n)-.

COZ adj. invar. (Reg.; despre femei frumoase) Din cale-afară, extrem de..., foarte. ◊ (Adverbial) Frumoasă coz. – Din tc. koz.

COBÁLT s. n. Element chimic metalic foarte dur, alb-argintiu, întrebuințat la fabricarea unor oțeluri speciale, în radioterapie etc., iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor de sticlă, de porțelan etc. ♦ Vas, obiect de sticlă, de porțelan etc. colorat cu săruri de cobalt. [Acc. și: cóbalt] – Din fr. cobalt, germ. Kobalt.

CON-1 Element de compunere însemnând „împreună cu”, care servește la formarea unor substantive (conșcolar, coreferent), a unor verbe (conlocui, conviețui etc.) sau a unor adjective (conațional). [Var.: co-] – Din fr. co(n)- (lat. cum-).

COZ adv. (Reg.; după adjective ca frumoasă, mândră) Din cale-afară, extrem de..., foarte. Frumoasă coz. – Din tc. koz.

COBÁLT s. n. Metal alb-albăstrui cu reflexe roșiatice, mai dur decît fierul, întrebuințat în tehnică, în aliaje și în formă de săruri, la colorarea în albastru a sticlei, a porțelanurilor etc. Marea ocupa mai bine de jumătate din aria priveliștii, de necrezut prezentă și albastră mereu cum e cobaltul. CAMIL PETRESCU, N. 91.

CON1 – (Uneori în forma co-) Element de compunere însemnînd «împreună cu», care servește la formarea unor substantive ca: conlocuitor, conșcolar, coproprietar etc. și a unor verbe ca: conlocui, conviețui etc. – Variantă: co-.

COZ adv. (Regional, numai pe lîngă adjective ca «frumoasă», «mîndră» etc.) Foarte, din cale afară, fără pereche, extrem de... E cam prostuță, dar frumoasă coz. ALECSANDRI, T. I 433. [Fetele] îs mîndrulițe coz. ALECSANDRI, T. 665. ◊ (Adjectival) Serdarul îi însurat c-o nevăstuică... coz! ALECSANDRI, T. 740.

COBÁLT s.n. Metal alb-argintiu, mai dur decât fierul. [< fr. cobalt, cf. germ. Kobalt].

CON- Element prim de compunere savantă care are semnificația „împreună cu”. [Var. co-, com-. / < fr. co(n)-, lat. con – cu].

arată toate definițiile

Intrare: cobalt
  • pronunție: cobalt, cobalt
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobalt
  • cobaltul
  • cobaltu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cobalt
  • cobaltului
plural
vocativ singular
plural
Co simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Co
Intrare: con (pref.)
prefix (I7-P)
  • con
prefix (I7-P)
  • co
Intrare: coz (adj.)
coz1 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOR
  • coz
  • co
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cobalt Co

  • 1. Element chimic metalic foarte dur, alb-argintiu (alb-albăstrui cu reflexe roșiatice), folosit la fabricarea unor oțeluri speciale, în radioterapie etc., iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor de sticlă, de porțelan etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Marea ocupa mai bine de jumătate din aria priveliștii, de necrezut prezentă și albastră mereu cum e cobaltul. CAMIL PETRESCU, N. 91.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Vas, obiect de sticlă, de porțelan etc. colorat cu săruri de cobalt.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • comentariu simbol Co
    surse: DOOM 2

etimologie:

con (pref.) co

  • 1. Element de compunere însemnând „împreună cu”, care servește la formarea unor substantive (conșcolar, coreferent), a unor verbe (conlocui, conviețui) sau a unor adjective (conațional).
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

coz (adj.)

  • 1. regional (Despre femei frumoase) Din cale-afară, extrem de...
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: foarte 3 exemple
    exemple
    • Serdarul îi însurat c-o nevăstuică... coz! ALECSANDRI, T. 740.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial E cam prostuță, dar frumoasă coz. ALECSANDRI, T. I 433.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial [Fetele] îs mîndrulițe coz. ALECSANDRI, T. 665.
      surse: DLRLC

etimologie: