2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clóță sf [At: MARIAN, S.R. II, 44 / V: ~oáță, (îrg) clúță / Pl: ~țe / E: srb klokati] (Reg) 1-3 Cloșcă (1, 11, 13). 4 (Fig) Proxenetă. 5 (Îf cloață) Speculant. 6 (Îaf) Șmecher.

CLÓȚĂ, cloțe, s. f. (Mai ales în Transilv., Ban., Olt.) Cloșcă. Să stea cloțele pe ouă și să scoată pui. ȘEZ. XII 168.

CLÓȚĂ, cloțe, s. f. (Reg.) Cloșcă.- Comp. sb. klocati.

cloșcă sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) clocică / Pl: ~ști, (înv) ~ște / E: bg клочка] 1 Pasăre (mai ales găină) care clocește sau care a scos pui. 2 (Pop; îe) Fură ~ca de pe ouă sau fură ouăle de sub ~ Se spune despre un hoț foarte abil. 3 (Pop; îe) A sta ~ A sta nemișcat. 4 (Pop; irn; îe) Negustor de piei de ~ Persoană neserioasă, care se dă drept altceva decât este. 5 (Înv; fig) Femeie cu copii. 6 (Îvp) Femeie bătrână și răutăcioasă. 7 Femeie leneșă. 8 Persoană care stă nemișcată și nu face nici o treabă Cf cloșcar. 9 (Îvp) Cuib de cartofi. 10 (Îrg; lpl) Cartofi (1). 11 (îvp; ast; șîc ~ca cu pui) Constelația Pleiadelor, din emisfera boreală Si: (reg) cloța cu pui. 12 (Înv; îs) ~ artificială Incubator. 13 (Șîc de-a ~a) Joc de copii, în care se imită lupta cloștii cu uliul pentru apărarea puilor Si: (reg) (de-a) cloța, (de-a) gaia, de-a mama (sau baba) gaia, de-a trei colăcei.

clóșcă f., pl. ște, ștĭ și șcĭ (bg. kločka, kvačka, cloșcă; sîrb. rut. kvočka, rus. kluša, klúška; alb. klóčkă, kváčkă; turc. koločka, kulučka, ven. chioca, sp. clueca, pg. choca, germ. glucke ș. a. V. clocesc). Găină orĭ altă pasăre care clocește, și pe urmă, și crește puiĭ. Fig. Persoană foarte supărăcĭoasă. A te răpezi ca o cloșcă, a te răpezi cu mare furie. Cloșca cu puiĭ, constelațiunea Pleĭadelor. – În Trans. și clocă, pl. ĭ (nsl. bg. vsl. kloka), în Ban. și Olt. (NPl. Ceaur, 143), cloță, pl. e (d. sîrb. kvocati, a cloncăni, klocati, a clămpăni).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

CLÓȚĂ, clóțe, s. f. (Var.) Cloață. (cf. cloață)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CLOȚĂ, Dobre (AO XV 66); Cloțeștii fam. (ib. 65), < subst. cloț.

Intrare: cloță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cloță
  • cloța
plural
  • cloțe
  • cloțele
genitiv-dativ singular
  • cloțe
  • cloței
plural
  • cloțe
  • cloțelor
vocativ singular
plural
Intrare: Cloță
Cloță nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cloță

cloță

etimologie: