CLIMENT gr. Kλήμεντος < lat. Clemens „blînd”. I. 1. – (Sd XVI 76; Olt 182); 2. Climentie, popa (17 A II 3). 3. Climinte dobr. (RI XI 206). 4. Cleman vecin (17 B II 159). 5. Cleamintioi pitar (Sd XXII 273). 6. Cu apoc.: Clemu, ard. (Paș). II. Cu apocopă sau < CLIM (23 feb): 1. Clim, Gr. (Băl IV; Dm); -a (Sur VII; Tg.- Jiu). 2. Climu (Sd XXI). 3. Clim/e, -escu, fam., -ești s. III. Din magh. Kelemen < Clemens: 1. Chelemen, Tanasie, olt. (17 B IV 310). 2. Chiliment, olt. (Cand 129). 3. + Căliman: Călămeant, Ion, „gojman” (Ard II 182).