clejă, cleje, s.f. – (reg.) 1. Fânațe și terenuri aflate în proprietatea bisericii (a parohiei locale). ♦ (top.) Clejea bisericii, clejea popii, toponime frecvent în Maramureș. 2. Casă preoțească (Maram. din dreapta Tisei, cf. DRT, 2010). ♦ (onom.) Clej, Cleja, Clejan, nume de familie (19 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Var. a lui eclejie (MDA) < lat. ecclesia „adunarea poporului; biserică”.

clejă, -e, s.f. – Fânațe și terenuri aflate în proprietatea bisericii (a parohiei locale). Clejea bisericii, clejea popii, toponime frecvent în Maramureș. – Din ecleje (< lat. eclesia).

CLEJA, com. în jud. Bacău; 6.898 loc. (1991).

Clej/a, -an, -ani v. Eclesia 1, 2.

Clej, -a, -ani, v. Eclesia.