CLOR s. n. Element chimic gazos de culoare galbenă-verzuie, cu miros înțepător, sufocant, toxic, cu proprietăți decolorante și dezinfectante, care se folosește în industrie. – Din fr. chlore.

centilítru sm [At: CLIMESCU, A. 208 / Pl: ~ri, (îvr) ~ri și ~re sn / E: fr centilitre, it centilitro] Măsură subdivizionară de capacitate, reprezentând a suta parte dintr-un litru.

clor sn [At: MACAROVICI, CH. 269 / E: fr chlore] Element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înțepător, sufocant, toxic, cu proprietăți decolorante și dezinfectante, care are numeroase întrebuințări în industria chimică.

CLOR s. n. Element chimic gazos de culoare galbenă-verzuie, cu miros înțepător, sufocant, toxic, cu proprietăți decolorante și dezinfectante, care are numeroase întrebuințări în industrie. – Din fr. chlore.

CENTILÍTRU, centilitri, s. m. Măsură subdivizionară de capacitate, reprezentînd a suta parte dintr-un litru.

CLOR s. n. Element chimic gazos de culoare galbenă-verzuie și cu miros înțepător, cu proprietăți decolorante, dezinfectante și avînd diverse întrebuințări în industria chimică.

CENTILÍTRU, centilitri, s. m. Măsură subdivizionară de capacitate, reprezentând a suta parte dintr-un litru. – Fr. centilitre.

CENTILÍTRU s.m. Măsură subdivizionară de capacitate, reprezentând a suta parte dintr-un litru. [Cf. fr. centilitre, it. centilitro].

CLOR s.n. Element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înecăcios, foarte toxic, folosit ca decolorant și dezinfectant. [< fr. chlore, cf. gr. chloros – verzui].

CENTILÍTRU s. m. măsură subdivizionară de capacitate, a suta parte dintr-un litru. (< fr. centilitre)

CLOR¹ s. n. element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înțepător, sufocant, toxic, decolorant și dezinfectant. (< fr. chlore)

CENTILÍTRU ~i m. Unitate de măsură a capacității (egală cu a suta parte dintr-un litru). /<fr. centilitre

CLOR n. Gaz de culoare galbenă-verzuie, cu miros înțepător, sufocant și foarte toxic, folosit în industria chimică și ca decolorant sau dezinfectant. /<fr. chlore

centilitru m. a suta parte dintr’un litru.

clor n. corp simplu, gazos, verzuiu și de un miros năbușitor, întrebuințat ca decolorant și desinfectant.

*centilítru m. și n., pl. e (centi- și litru). Aritm. A suta parte dintr’un litru.

*clor n. (vgr. hlorós, galben verziŭ). Chim. Un corp simplu monovalent, descoperit de Suedezu Scheele la 1774 și numit așa de Gay-Lussac. Se găsește și liber, și combinat, ca’n sarea de bucătărie, care e o clorură de sodiŭ. Gazos saŭ disolvat în apă, din cauza afinitățiĭ sale pentru idrogen, distruge partea clorantă a materiilor vegetale și animale și produce sîngerare cînd îl respirĭ. Cu el se albesc pînzele, se șterge scrisu de cerneală și se distrug miazmele.

ápă de clor s. f. + prep. + s. n.

centilítru (-li-tru) s. m., art. centilítrul; pl. centilítri, art. centilítrii; simb. cl