CLOR s. n. Element chimic gazos de culoare galbenă-verzuie, cu miros înțepător, sufocant, toxic, cu proprietăți decolorante și dezinfectante, care se folosește în industrie. – Din fr. chlore.

centilitru sm [At: CLIMESCU, A. 208 / Pl: ~ri, (îvr) ~ri și ~re sn / E: fr centilitre, it centilitro] Măsură subdivizionară de capacitate, reprezentând a suta parte dintr-un litru.

clor sn [At: MACAROVICI, CH. 269 / E: fr chlore] Element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înțepător, sufocant, toxic, cu proprietăți decolorante și dezinfectante, care are numeroase întrebuințări în industria chimică.

hlor vz clor- block

CLOR s. n. Element chimic gazos de culoare galbenă-verzuie, cu miros înțepător, sufocant, toxic, cu proprietăți decolorante și dezinfectante, care are numeroase întrebuințări în industrie. – Din fr. chlore.

CENTILITRU, centilitri, s. m. Măsură subdivizionară de capacitate, reprezentînd a suta parte dintr-un litru.

CLOR s. n. Element chimic gazos de culoare galbenă-verzuie și cu miros înțepător, cu proprietăți decolorante, dezinfectante și avînd diverse întrebuințări în industria chimică.

CENTILITRU, centilitri, s. m. Măsură subdivizionară de capacitate, reprezentînd a suta parte dintr-un litru. – Fr. centilitre.

CENTILITRU s.m. Măsură subdivizionară de capacitate, reprezentînd a suta parte dintr-un litru. [Cf. fr. centilitre, it. centilitro].

CLOR s.n. Element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înecăcios, foarte toxic, folosit ca decolorant și dezinfectant. [< fr. chlore, cf. gr. chloros – verzui].

CENTILITRU s. m. măsură subdivizionară de capacitate, a suta parte dintr-un litru. (< fr. centilitre)

CLOR¹ s. n. element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înțepător, sufocant, toxic, decolorant și dezinfectant. (< fr. chlore)

CENTILITRU ~i m. Unitate de măsură a capacității (egală cu a suta parte dintr-un litru). /<fr. centilitre

CLOR n. Gaz de culoare galbenă-verzuie, cu miros înțepător, sufocant și foarte toxic, folosit în industria chimică și ca decolorant sau dezinfectant. /<fr. chlore

centilitru m. a suta parte dintr’un litru.

clor n. corp simplu, gazos, verzuiu și de un miros năbușitor, întrebuințat ca decolorant și desinfectant.

*centilítru m. și n., pl. e (centi- și litru). Aritm. A suta parte dintr’un litru.

*clor n. (vgr. hlorós, galben verziŭ). Chim. Un corp simplu monovalent, descoperit de Suedezu Scheele la 1774 și numit așa de Gay-Lussac. Se găsește și liber, și combinat, ca’n sarea de bucătărie, care e o clorură de sodiŭ. Gazos saŭ disolvat în apă, din cauza afinitățiĭ sale pentru idrogen, distruge partea clorantă a materiilor vegetale și animale și produce sîngerare cînd îl respirĭ. Cu el se albesc pînzele, se șterge scrisu de cerneală și se distrug miazmele.

centilitru (desp. -li-tru) s. m., art. centilitrul; pl. centilitri, art. centilitrii; simb. cl

clor s. n.; simb. CI

apă de clor s. f. + prep. + s. n.

centilitru (-li-tru) s. m., art. centilitrul; pl. centilitri, art. centilitrii; simb. cl

clor s. n.; simb. Cl

centilitru s. m. (sil. -tru), art. centilitrul; pl. centilitri, art. centilitrii; simb. cl

clor s. n.; simb. Cl

centilitru, -tri (abreviat: cl).

Cl, simbol chimic pentru clor.

CLOR (< fr. {i}; {s} gr. khloros „galben-verzui”) s. n. Element chimic (Cl; nr. at. 17, m. at. 35,45, p. t. -101°C, p. f. -34,1°C) din familia halogenilor, gaz galben-verzui, cu miros puternic sufocant, toxic, foarte reactiv. Se găsește în natură numai sub formă de combinații. Se obține prin electroliza clorurii de sodiu și este folosit la fabricarea hipocloriților, cloraților etc., ca agent decolorant și dezinfectant. A fost descoperit de C.W. Scheele în 1774.