2 intrări

8 definiții

ciurícă2 sf [At: H I, 349 / Pl: ~íci / E: ciur + -ică] 1 (Îrg) Ciur (21). 2 (Reg) Broboadă.

ciurícă1 sf [At: H III, 223 / Pl: ~íce / E: cioară + -ică] (Reg; dep) Cioară (1).

ciurícă3 sfs [At: H II, 127 / V: ci~, ciríc sms / Pl: ~íci, ~réle / E: ns cf lp kiuricus] 1 (Pop) Sărbătoarea Sfântului Martir Chirie, pe 15 iulie, de care se leagă diverse credințe populare. 2 (Îrg; îe) I-a venit ~ca Se spunea când bărbatul își bătea soția. 3 (Îrg) Bătaie.

ciurícă s. f.1. Sărbătoarea sfîntului Chiriac, 27 iulie. – 2. Bătaie, pedeapsă. Lat. pop. *Kiuricus, din gr. ϰυρι(α)ϰός (Philippide, Bausteine, 51; Jokl, IF, XLIV, 44; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 193; DAR); cf. alb. Sen Kjurk, it. de sud Chirico. Pentru sensul 2, cf. arhanghel, Nicolae.

ciurícă s.f. sg. (reg., înv.) 1. sărbătoarea Sf. martir Chiric pe 15 iulie. 2. bătaie.

Ciurică f. sărbătoare băbească (15 Iulie) ce se crede rea de părueală: acasă nu puteam să mă întorc, că-mi era frică de Ciurica ISP. [V. Chirică].

cĭurícă m., gen. al luĭ (bg. čurika, după numele sfîntuluĭ Chiric, ca rus. čurila [Plenkovicĭ] d. gr. Kýrillos. V. Circovĭ). Vest. Circoviĭ de vară (15 Ĭulie), o sărbătoare populară. A-țĭ fi frică de pedeapsă. – În est Chirică, un sfînt care „ține draciĭ de păr”.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Ciuric/a, -ă, -ești v. C h i r i e II 1.

Intrare: ciurică
ciurică
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciuri ciurica
plural
genitiv-dativ singular ciurici ciuricii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Ciurică
Ciurică