2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciurícă2 sf [At: H I, 349 / Pl: ~ici / E: ciur + -ică] 1 (Îrg) Ciur (21). 2 (Reg) Broboadă.

ciurícă1 sf [At: H III, 223 / Pl: ~ice / E: cioară + -ică] (Reg; dep) Cioară (1).

ciurícă3 sfs [At: H II, 127 / V: ci~, ciríc sms / Pl: ~ici, ~réle / E: ns cf lp kiuricus] 1 (Pop) Sărbătoarea Sfântului Martir Chirie, pe 15 iulie, de care se leagă diverse credințe populare. 2 (Îrg; îe) I-a venit ~ca Se spunea când bărbatul își bătea soția. 3 (Îrg) Bătaie.

Ciurică f. sărbătoare băbească (15 Iulie) ce se crede rea de părueală: acasă nu puteam să mă întorc, că-mi era frică de Ciurica ISP. [V. Chirică].

cĭurícă m., gen. al luĭ (bg. čurika, după numele sfîntuluĭ Chiric, ca rus. čurila [Plenkovicĭ] d. gr. Kýrillos. V. Circovĭ). Vest. Circoviĭ de vară (15 Ĭulie), o sărbătoare populară. A-țĭ fi frică de pedeapsă. – În est Chirică, un sfînt care „ține draciĭ de păr”.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciurícă s. f.1. Sărbătoarea sfîntului Chiriac, 27 iulie. – 2. Bătaie, pedeapsă. Lat. pop. *Kiuricus, din gr. ϰυρι(α)ϰός (Philippide, Bausteine, 51; Jokl, IF, XLIV, 44; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 193; DAR); cf. alb. Sen Kjurk, it. de sud Chirico. Pentru sensul 2, cf. arhanghel, Nicolae.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciurícă s.f. sg. (reg., înv.) 1. sărbătoarea Sf. martir Chiric pe 15 iulie. 2. bătaie.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Ciuric/a, -ă, -ești v. Chirie II 1.

Intrare: ciurică
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuri
  • ciurica
plural
genitiv-dativ singular
  • ciurici
  • ciuricii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Ciurică
Ciurică nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ciurică