opțiuni
  • info

3 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIUREL, ciurele, s. n. Diminutiv al lui ciur. – Ciur + suf. -el.

CIUREL, ciurele, s. n. Diminutiv al lui ciur. – Ciur + suf. -el.

ciurel sn [At: LM / Pl: ~e / E: ciur + -el] 1-2 (Șhp) Ciur (mic). 3 (Înv; îe) A turna cu ~ul A ploua tare. 4 (Îvp; îe) A-i zdrăncăni ~ul A se considera superior, deși nu este. 5 (Îvp; îe) A face un ~ A lua de urechi. 6 (Îvp) Găurile făcute pe poale. 7 (Îrg) Văl cu găurele pe care-l purtau femeile în trecut Cf pahiol, sovonel.

CIUREL, ciurele, s. n. Ciur mic; sită. Dumitrache... umplea ciurelul de urzici. STANCU, D. 6. ◊ Cantitate de lucruri cîtă încape într-o sită. Cît îți dă omul. de oaie? -... Doi poli și-un ciurel de mălai. PREDA, Î. 146. Avem un ciurel de făină în casă. Face mama colaci. STANCU, D. 96.

1) cĭurél m., pl. eĭ. Mold. Iron. Dancĭ, copil de Țigan.

2) cĭurél n., pl. e. Olt. Cĭur mic de cernut făina.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciurel s. n., pl. ciurele

ciurel s. n., pl. ciurele

ciurel s. n., pl. ciurele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIUREL s. v. strecurătoare.

ciurel s. v. STRECURĂTOARE.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Ciur/a, -ea, -el, -ești v. Chirie II 3, 4.

Ciur/e, -ea, -el -eș v. Ciur 2 – 4.

Intrare: Ciurel
Ciurel nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ciurel
Intrare: Ciurel
Ciurel nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ciurel
Intrare: ciurel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciurel
  • ciurelul
  • ciurelu‑
plural
  • ciurele
  • ciurelele
genitiv-dativ singular
  • ciurel
  • ciurelului
plural
  • ciurele
  • ciurelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciurel, ciurelesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui ciur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sită strecurătoare
    • format_quote Dumitrache... umplea ciurelul de urzici. STANCU, D. 6. DLRLC
    • 1.1. Cantitate de lucruri câtă încape într-o sită. DLRLC
      • format_quote Cît îți dă omul. de oaie? – ...Doi poli și-un ciurel de mălai. PREDA, Î. 146. DLRLC
      • format_quote Avem un ciurel de făină în casă. Face mama colaci. STANCU, D. 96. DLRLC
etimologie:
  • Ciur + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.