2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciuréc smn [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 73 / V: ~échi / Pl: ~echi sm, ~uri sn / E: tc çörehe] (Înv) Plăcintă cu brânză.

CIURÉC, ciurecuri, s. n. (Înv.) Plăcintă cu brânză. [Pl. și: ciurechi] – Din tc. cörek.

CIURÉC, ciurecuri, s. n. (Înv.) Plăcintă cu brânză. [Var.: ciuréchi pl. s. m.] – Din tc. cörek.

CIURÉCHI s. m. v. ciurec.

CIURÉC, ciurecuri, s. n. (Învechit) Plăcintă cu brînză. Porojan a fost dat pe mîna unui brutar, pentru ca să învețe a plămădi pini, ciurecuri, colaci. ALECSANDRI, C. 197.

CIURÉC ~uri n. înv. Plăcintă cu brânză. [Pl. și ciurechi] /<turc. çörek

ciurec n. și m. (pl. ciurecuri și ciurechi) plăcintioară cu brânză: pâni, ciurecuri, colaci AL.; copii îndopându-se cu ciurechi FIL. [Turc. ČÖREK].

cĭurec m. și n., pl. urĭ (turc. čorek, de unde și ngr. tsuréki, bg. čorek, rut. čurek, ung. csörög). Rar azĭ. Un fel de pesmet lung compus din treĭ sulurĭ de aluat cu unt, oŭă și zahăr (costa 5 banĭ bucata pînă la 1916 și-l vindeaŭ covrigariĭ la Dun. de jos). – Rar și cĭurechĭ, pl. tot așa. – Azĭ în Mold. nord cĭuréc, m., cozonac împletit. V. burec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciuréc/ciuréchi (înv.) s. n. / s. m., pl. ciurécuri/ciuréchi

ciuréc s. n. /ciuréchi s. m., pl. ciurécuri/ciuréchi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciuréc (-chi), s. m. – Plăcintă cu brînză. Tc. çurek (Roesler 609; Șeineanu, II, 138; Lokotsch 441). – Der. ciurecar, s. m. (plăcintar). Sec. XIX, înv.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Ciurecul
Ciurecul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ciurecul
Intrare: ciurec / ciurechi
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciurec
  • ciurecul
  • ciurecu‑
plural
  • ciurecuri
  • ciurecurile
genitiv-dativ singular
  • ciurec
  • ciurecului
plural
  • ciurecuri
  • ciurecurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciurechi
  • ciurechiul
  • ciurechiu‑
plural
  • ciurechi
  • ciurechii
genitiv-dativ singular
  • ciurechi
  • ciurechiului
plural
  • ciurechi
  • ciurechilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciurec / ciurechi ciurechi

  • 1. învechit Plăcintă cu brânză.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Porojan a fost dat pe mîna unui brutar, pentru ca să învețe a plămădi pîni, ciurecuri, colaci. ALECSANDRI, C. 197.
      surse: DLRLC

etimologie: