3 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIUR, ciururi, s. n. 1. Unealtă de cernut materiale pulverulente sau granulare, confecționată dintr-o rețea deasă de sârmă sau dintr-o bucată de tablă ori de piele perforată, fixată pe o ramă. ◊ Expr. A vedea ca prin ciur = a vedea neclar. A trece (sau a da, a cerne) prin ciur și prin dârmon = a) a cerceta, a examina în amănunt, cu atenție; b) a cleveti, a bârfi pe cineva (scoțându-i la iveală cât mai multe defecte); c) (mai ales cu verbul la participiu) a trece prin multe încercări, experiențe, a căpăta multă experiență. A căra (sau a duce) apă cu ciurul = a face o muncă zadarnică, a lucra fără spor; a nu face nici o treabă. ♦ Cantitate de material câtă încape într-un ciur (1). ♦ Utilaj folosit la sortarea pe dimensiuni a unor materiale granulare, confecționat din bare metalice, sârmă împletită sau tablă perforată. 2. Ramă în formă de cerc pe care se întinde materialul ce se brodează. 3. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului animalelor rumegătoare. – Lat. cibrum (= cribum).

ciur1 i [At: LM / E: fo cf ciurui2, ciuroi] (Repetat sau pronunțat cu „r” prelungit) Cuvânt care imită sunetul unui fir subțire de lichid care curge.

ciur2 sn [At: ANON. CAR. / V: (îrg) cer / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: ml cibrum (=cribum)] 1 Unealtă de cernut materiale granulare sau pulverulente, făcută dintr-o rețea deasă de sârmă sau dintr-o bucată de tablă ori de piele perforată, fixată pe o ramă Cf sită. 2 Cantitate de material care încape într-un ciur (1). 3 (Înv; îe) Ochi de ~ Ochi foarte mici. 4 (Înv; îe) A vedea ca prin ~ A vedea neclar. 5 (Pop; îe) A căra apă cu ~ul (la nunta cuiva) A-și pierde timpul degeaba. 6 (Pop; îlav) Cât apa-n ~ (și bășina-n cur sau cioara-n pai) Deloc. 7 (Îe) A avea un ~ de noroc A nu avea noroc deloc. 8 (Pop; îe) A avea un cui de ~... A avea foarte mult (mulți)... 9 (Pop; îae) A bârfi pe cineva (evidențiind cât mai multe defecte). 10 (Mai ales cu verbul la participiu) A trece prin multe încercări. 11 (Îe) A da (sau a cerne, înv, a zbate) (și) prin (sau cu, în) ~ și prin (sau cu, în) dârmon A alege cu grijă. 12 (Îae) A examina amănunțit pe cineva sau ceva. 13 (Îae) A bârfi pe cineva (evidențiind fiecare defect). 14 (Înv; îe) A purta pe cineva ca în ~ A necăji. 15 (Înv; îe) A fi purtat și-n ~ și-n veșcă A fi deprins cu necazurile. 16 (Pop; îae) A fi om practic. 17 (Pop; îe) A nu-i fi pielea nici de ~ A nu fi bun de nimic. 18 Ciur (1) pentru sortarea, pe dimensiuni, a unor materiale granulare. 19 (Buc) Ciubăraș în care se pun colaci, lumânări, fructe etc. la înmormântare. 20 Ramă rotundă pe care se întinde materialul care se brodează Si: (îrg) ciurică2 (1). 21 (Trs) Broderie ajurată. 22 Strecurătoare pătrată de sârmă care se pune la gura jgheabului pe unde curge mustul din strugurii zdrobiți. 23 (Îe; șfg) A face (tot) ~ A găuri în multe locuri. 24 (Îe) A fi (tot sau găurit) ~ A fi plin de găuri. 25 (Înv; fig) ~ul lui Eratostene Tabelul numerelor prime. 26 (Muz) Tablă cu găuri de la orgă. 27 A doua cavitate a stomacului rumegătoarelor. 28 (Îcs) De-a ~ul Jocul de copii „de-a poarca”. 29 (Înv) Gaură în pământ de 10 cm pe care o făceau copiii la jocul „de-a poarca”. 30 (Bot; reg; îc) ~ul-zânelor (sau ~ul-orilor) Turtă (Carlina acaulis). 31 (Înv; îc) ~ul-popii Sul de la stativul pe care stă bumbacul.

CIUR, ciururi, s. n. 1. Unealtă de cernut materiale pulverulente sau granulare, făcută dintr-o rețea deasă de sârmă sau dintr-o bucată de tablă ori de piele perforată, fixată pe o ramă. V. sită.Expr. A vedea ca prin ciur = a vedea neclar. A trece (sau a da, a cerne) prin ciur și prin dârmon = a) a cerceta, a examina în amănunt, cu atenție; b) a cleveti, a bârfi pe cineva (scoțându-i la iveală cât mai multe defecte); c) (mai ales cu verbul la participiu) a trece prin multe încercări, experiențe, a căpăta multă experiență. A căra (sau a duce) apă cu ciurul = a face o muncă zadarnică, a lucra fără spor; a nu face nici o treabă. ♦ Cantitate de material câtă încape într-un ciur (1). ♦ Unealtă specială pentru sortarea pe dimensiuni a unor materiale granulare, formată dintr-o ramă mare de lemn pe care este întinsă o rețea de sârmă, o tablă perforată etc. 2. Ramă în formă de cerc pe care se întinde materialul ce se brodează. 3. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului animalelor rumegătoare. – Lat. cibrum (= cribum).

CIUR, ciururi, s. n. 1. Unealtă de cernut neghina, pleava și gunoiul din cereale, făcută dintr-o rețea de sîrmă sau, mai rar, dintr-o piele cu găuri mai mari decît la sită, fixată pe o ramă circulară de lemn. Ba, și-n ciur le-adusei apa, Ca să fiu în rost. COȘBUC, P. II 37. Scrum negru Cît rămînea Tot cu ciur îl ciuruia. TEODORESCU, P. P. 549. ◊ (În comparații și metafore) De cînd casa era a popii, prea multe îndreptări nu i se făcuseră, și acum era tot hîrb, pereții ciur și acoperișul mrejă. SLAVICI, O. I 62. ◊ Expr. Ochi de ciur = ochi mici de tot. Bașchiri... cu suliți lungi, cu ochi de ciur, Alerg pe cai zburdatici. ALECSANDRI, P. A. 158. A vedea ca prin ciur = a vedea neclar, tulbure, șters. Mai dete o dată, văzu ca prin ciur, cînd se unse și a treia oară, văzu luminat, ca toți oamenii. ISPIRESCU, L. 172. A da (sau a cerne) pe cineva prin ciur și prin dîrmon = a bîrfi. Celelalte vinturau, dau prin ciur și prin dirmon neajunsurile Sultănichii. DELAVRANCEA, S. 44. Trecut (sau dat și) prin ciur și prin sită (sau prin dîrmon) = (despre lucruri, situații, împrejurări) cercetat, examinat cu mare atenție, în amănunt; (despre oameni) care a trecut prin încercări felurite, care a pățit multe; încercat. Un boier bătrîn, trecut și prin ciur și prin dîrmon, d-ăia care auzise, văzuse și pățise multe. ISPIRESCU, L. ♦ Cantitatea de lucruri cită încape într-un ciur. Fata moșneagului... torcea cîte-un ciur plin de fuse. CREANGĂ, P. 284. Am un ciur de alune Și numai două-s bune (Soarele și luna). GOROVEI, C. 352. 2. Unealtă specială pentru cernut nisipul sau prundișul, formată dintr-o ramă mare de lemn pe care e întinsă o rețea de sîrmă. 3. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor.

CIUR ~uri n. 1) Unealtă de cernut materiale formată dintr-o rețea de sârmă sau dintr-o bucată de tablă perforată, fixată pe o ramă. ◊ Ochi de ~ ochi foarte mici. A face ~ a găuri peste tot; a ciurui. Cât duce ~ul apă nimic. 2) Mașină folosită la sortarea materialelor pulverulente. 3) Una dintre cele patru secțiuni ale stomacului la rumegătoare. 4) înv. Gherghef mic pentru brodat. /<lat. cibrum

ciur n. 1. unealtă de piele cu găuri mai mari ca la sită, spre a cerne grâu, orz: trecut prin ciur și prin dârmon (de omul încercat, care a pățit și bune și rele); 2. un fel de sită fără fund pentru broderii: cosea la ciur FIL,.; 3. una din cele patru părți la stomacul rumegătoarelor (v. chiag). [Lat. vulg. *CIBRUM = clasic CRIBRUM].

2) cĭur, interj. ca și țur. V. cĭuruĭ 2.

1) cĭur n., pl. urĭ (lat. cribrum, [d. cérnere, a cerne], de unde s’a făcut cibru [ca frate din fratre], apoĭ cĭuru, cĭur [ca în creĭer, treĭer, faur, fiulă, staul, lăuruscă], fr. crible, sp. cribo, pg. crivo). Un instrument de cernut. (E o sită maĭ mare de pĭele găurită). Gherghef rătund (făcut dintr’o văcălie de cĭur orĭ de sită). Cĭur acoperit cu o plasă și întrebuințat ca cușcă de prepelițe. A căra apă cu cĭuru, a face muncă zadarnică. Trecut și pin sită, și pin cĭur (saŭ și pin cĭur și pin veșcă saŭ pin dîrmon), foarte experimentat (maĭ ales în vițiĭ).

ciuru-buru i [At: VICIU, COL. / E: ciur] (Reg) Cuvânt care imită sunetul cernutului cu ciurul.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIUR s. 1. v. sită. 2. v. rețea.

CIUR s. 1. sită. (Se vede ca prin ~.) 2. (ANAT.) rețea. (~ la stomacul rumegătoarelor.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciur interj. – Exprimă zgomotul produs de un șuvoi de apă. Creație expresivă, cf. sp. chorro „șiroi”. – Der. ciuroi, s. n. (șuvoi), cf. Giuglea, Dacor., I, 250; ciurui, vb. (a picura, a clipoci). Aparțin aceleaiși rădăcini șiroi (var. șur(l)oi, șirloi, jirloi), s. n. (șuvoi); șirui (var. șiroi, șurui), vb. (a picura). Ciurgău, s. n. (izvor, șuvoi), din mag. csurgó (DAR), pare a face parte din aceeași familie expresivă. Cf. Iordan, BF, VI, 181.

ciur (ciururi), s. n.1. Sită. – 2. Ramă pe care se întinde materialul ce se brodează. – 3. Broderie, ajur, găurele. – 4. Cutie de rezonanță, la orgă. – 5. Gaură, la anumite jocuri de copii. – Mr. țir, megl. ciur. Lat. cibrum, formă vulg. de la cribrum (Candrea, Rom., XXXI, 305-6; Pușcariu 381; Candrea-Dens., 364; REW 2324; DAR); cf. it. crivo (Batisti, II, 1167), port. crivo, fr. crible, sp. cribo. Se poate pleca și de la cilibrum, forma arhaică, anterioară lui cribrum, atestată de Dioscorides, cf. sard. kilibru, kiliru (Rohlfs, Estudios sobre geografia lingüistica de Italia, Granada 1952, p. 244). – Der. ciura, vb. (a cerne; a broda); ciurar, s. m. (persoană care vinde sau face ciururi); ciurel, s. m. (sită; ajur); ciurică, s. f. (batistă); ciurui, vb. (a cerne, a trece prin ciur; a examina, a prețui; a găuri); ciuruială, s. f. (faptul de a ciurui); ciuruit, s. n. (ciuruială); ciuruitor, adj. (cernător); ciuruitură, s. f. (rezultatul ciuruielii). Drăganu, Dacor., II, 610, menționează pe deciurica, vb. (Trans. de Nord, a dezghioca), explicîndu-l de la un lat. *de cibricāre, puțin firesc, și care pare, datorită sensului, a se apropia mai curînd de familia lui șorici.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciur, ciururi, s.n. – 1. (reg.) Broderie, dantelă. 2. Rama pe care se întinde broderia. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei cu sensul de „dantelă” (DRT, 2010). – Lat. cibrum (= cribum) „sită, ciur” (Candrea, Pușcariu, CDDE, DA, DEX, MDA). Cuv. rom. > srb. și slov čura (Macrea, 1970).

ciur, ciururi, s.n. – 1. Sită. 2. Broderie, dantelă. 3. Rama pe care se întinde broderia. – Lat. cibrum (= cribum); Cuv. rom. preluat în srb. și slov (čura) (Macrea 1970).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIUR subst; cf. și cuman, cura „șoim” (OR II 354). 1. Ciura b. (16 B IV 103); Ciură, fam. (17 B I 368). 2. Ciure, fam. (Băl VI; BCI I; Tec II; Arh); -a frecv.; -escu (Sd XXII); -ești s. 3. Ciuroiul (17 B III 54). 4. Ciur/el; -eș; -aru (Tel 58). 5. Probabil, din altă temă: Ciurman (17 B III 517); și Ciuruga, E. (Viciu 15).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi trecut prin ciur și dârmon expr. a fi experimentat / versat.

om trecut prin ciur și dârmon expr. om trecut prin multe încercări; om cu multă experiență.

Intrare: Ciur
nume propriu (I3)
  • Ciur
Intrare: ciur (interj.)
ciur2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • ciur
Intrare: ciur (s.n.)
ciur1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciur
  • ciurul
  • ciuru‑
plural
  • ciururi
  • ciururile
genitiv-dativ singular
  • ciur
  • ciurului
plural
  • ciururi
  • ciururilor
vocativ singular
plural
cer2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cer
  • cerul
  • ceru‑
plural
  • ceruri
  • cerurile
genitiv-dativ singular
  • cer
  • cerului
plural
  • ceruri
  • cerurilor
vocativ singular
plural
cior
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciur, ciururisubstantiv neutru

  • 1. Unealtă de cernut materiale pulverulente sau granulare, confecționată dintr-o rețea deasă de sârmă sau dintr-o bucată de tablă ori de piele perforată, fixată pe o ramă. DEX '09 DLRLC
    sinonime: sită diminutive: ciurel
    • format_quote Ba, și-n ciur le-adusei apa, Ca să fiu în rost. COȘBUC, P. II 37. DLRLC
    • format_quote Scrum negru Cît rămînea Tot cu ciur Îl ciuruia. TEODORESCU, P. P. 549. DLRLC
    • format_quote în comparații / la comparativ metaforic De cînd casa era a popii, prea multe îndreptări nu i se făcuseră, și acum era tot hîrb, pereții ciur și acoperișul mrejă. SLAVICI, O. I 62. DLRLC
    • 1.1. Cantitate de material câtă încape într-un ciur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Fata moșneagului... torcea cîte-un ciur plin de fuse. CREANGĂ, P. 284. DLRLC
      • format_quote Am un ciur de alune Și numai două-s bune (Soarele și luna). GOROVEI, C. 352. DLRLC
    • 1.2. Utilaj folosit la sortarea pe dimensiuni a unor materiale granulare, confecționat din bare metalice, sârmă împletită sau tablă perforată. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble Ochi de ciur = ochi mici de tot. DLRLC
      • format_quote Bașchiri... cu suliți lungi, cu ochi de ciur, Alerg pe cai zburdatici. ALECSANDRI, P. A. 158. DLRLC
    • chat_bubble A vedea ca prin ciur = a vedea neclar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mai dete o dată, văzu ca prin ciur, cînd se unse și a treia oară, văzu luminat, ca toți oamenii. ISPIRESCU, L. 172. DLRLC
    • chat_bubble A trece (sau a da, a cerne) prin ciur și prin dârmon = a cerceta, a examina în amănunt, cu atenție. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A trece (sau a da, a cerne) prin ciur și prin dârmon = a cleveti, a bârfi pe cineva (scoțându-i la iveală cât mai multe defecte). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Celelalte vînturau, dau prin ciur și prin dirmon neajunsurile Sultănichii. DELAVRANCEA, S. 44. DLRLC
    • chat_bubble A trece (sau a da, a cerne) prin ciur și prin dârmon (mai ales cu verbul la participiu) = a trece prin multe încercări, experiențe, a căpăta multă experiență. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un boier bătrîn, trecut și prin ciur și prin dîrmon, d-ăia care auzise, văzuse și pățise multe. ISPIRESCU, L. 153. DLRLC
    • chat_bubble A căra (sau a duce) apă cu ciurul = a face o muncă zadarnică, a lucra fără spor; a nu face nici o treabă. DEX '09 DEX '98
  • 2. Ramă în formă de cerc pe care se întinde materialul ce se brodează. DEX '09 DEX '98
  • 3. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului animalelor rumegătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rețea
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.