2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciúpă sf [At: POMPILIU, B. 1007 / Pl: ~pe / E: ns cf rs чепъ] (Îrg) 1 (Șîs Apă de ~) Apă călduță pentru spălat (sugarii). 2 Cădiță pentru copii. 3 (Îe) Hai ~pa! Vino să faci baie. 4 Albie pentru spălat rufele.

CIÚPĂ, ciupe, s. f. (Regional) Albie în care se scaldă copiii mici; apa în care li se face baia. Nu se puteau din destul mira cum și cine le fură copiii, unul din leagăn și altul din ciupă (scaldă)! RETEGANUL, P. V 20. Cînd măicuța ne-a scăldat, Ea ciupa că mi-a țipat Tot în umbra nucilor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 18.

CIÚPĂ, ciupe, s. f. (Reg.) Albie în care se scaldă copiii mici; apa în care li se face baie. – Comp. bg. čipa.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciúpă (ciúpe), s. f.1. Apă caldă, pentru baia unui copil. – 2. Baia copilului. Origine necunoscută, dar cu siguranță sl. Se poate pune în legătură cu bg. čipa „nou născut” (Lacea, Dacor., V, 397), čipkam „a îmbăia un copil” (DAR) și probabil cu sb. čepa „cameră luxoasă a unei femei”. Este puțin probabilă der. din gr. ϰύπη „concavitate” (Pascu, Etimologii, 46; Pascu, Lat., 257; Diculescu, Elementele, 468), sau din sl. kopati „a spăla” (Cihac, II, 59). – Der. ciupăi (var. ciupăra), vb. (a îmbăia un copil).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciúpă s.f. (reg.) 1. apă călduță (încropită), în care se scaldă copiii mici; baie, scăldătoare, scaldă, scăldăușă. 2. vasul de lemn (albia, copaia, covata, troaca) în care fac copiii mici baie; baia, băița.

ciúpă, ciupe, s.f. – (reg.; înv.) 1. Covată din lemn (mai nou, din tablă zincată sau material plastic) utilizată pentru spălarea rufelor sau a copiilor. 2. Apa în care se îmbăiază prima dată nou-născutul (și care, potrivit tradiției, se aruncă în grădină sau la rădăcina unui pom din curte): „Unde mi-ai țâpat ciupa, / De nu mi-i dragă lumea?” (Papahagi, 1925: 167). ♦ (onom.) Ciupa, nume de familie. – Et. nec., dar cu siguranță sl. (DER); comp. cu bg. čipa „nou-născut” (Lacea, cf. DER; DLRM), čipkam „a îmbăia un copil” (DA, cf. DER).

ciúpă, -e, s.f. – 1. Covată din lemn (mai nou, din tablă zincată sau material plastic) utilizată pentru spălarea rufelor sau a copiilor: „hainele să spală, dar copilul se ciupăcește” (ALR 1971: 298). 2. Apa în care se îmbăiază prima dată nou-născutul (și care, potrivit tradiției, se aruncă în grădină sau la rădăcina unui pom din curte): „Unde mi-ai țâpat ciupa, / De nu mi-i dragă lumea?” (Papahagi 1925: 167). – Cf. bg. čipa „nou-născut”, čipkam „a îmbăia un copil” (DA cf. DER).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIUPE, Aurel (1900-1988, n. Lugoj), pictor român. Prof. univ. la Cluj. Temperament liric și colorist prin excelență. Peisaje, naturi statice și portrete compoziționale („Apus de soare”, „Natură statică cu măști”).

Intrare: Ciupe
Ciupe nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ciupe
Intrare: ciupă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciu
  • ciupa
plural
  • ciupe
  • ciupele
genitiv-dativ singular
  • ciupe
  • ciupei
plural
  • ciupe
  • ciupelor
vocativ singular
plural

ciupă

  • 1. regional Albie în care se scaldă copiii mici; apa în care li se face baia.
    surse: DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Nu se puteau din destul mira cum și cine le fură copiii, unul din leagăn și altul din ciupă (scaldă)! RETEGANUL, P. V 20.
      surse: DLRLC
    • Cînd măicuța ne-a scăldat, Ea ciupa că mi-a țipat Tot în umbra nucilor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 18.
      surse: DLRLC

etimologie: