3 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Ciru m. regele Persiei, fiul lui Cambize, detronă pe moșu-său Astiage, regele Mezilor, fundă și mări prin cuceririle sale imensul imperiu al Perșilor (620-529).

CIR s. n. (Reg.) Zeamă (îngroșată) scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată (și care se mănâncă separat); terci. – Din ucr. čyr.

CIR s. n. (Reg.) Zeamă (îngroșată) scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată (și care se mănâncă separat); terci. – Din ucr. čyr.

cir sms [At: FILIPESCU, ap. TDRG / E: ucr чир] 1 Cocă de lipit, făcută din făină și apă Si: (pop) bruftuială, mănjală. 2 Lut folosit la lipitul pereților Si: bruftuială Cf muruială. 3 (Pex) Pastă moale, vâscoasă care seamănă cu o cocă de lipit. 4 Zeamă scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată Si: terci. 5 Mâncare făcută din făină, apă fiartă și sare.

CIR s. n. (Regional) Zeamă scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a o amesteca; terci. Hai, Anică, să mîncăm, s-a face mămăliga cremene și cirul s-a răci. CONTEMPORANUL, IV 392. Cînd din mămăligă se ia și cir (zeamă), atunci se pune apă mai multă și făină mai puțină. ȘEZ. V 5. ♦ Pastă moale făcută din făină de grîu, cartofi, lut etc., asemănătoare cu pasta de lipit.

CIR s.m. (Zool.) Fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. [< fr. cirre, cf. lat. cirrus].

CIR s. m. fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. (< fr. cirre, lat. cirrus)

CIR ~uri n. reg. Parte lichidă din conținutul mămăligii care fierbe; mămăligă foarte moale; terci. /cf. ucr. țyr

cir n. (rut. čir, id.) Nord. Tercĭ.

tercĭ n., pl. urĭ (cp. cu germ. de sus sterz, störz, tercĭ). Amestec semi lichid de făină (de popușoĭ, de grîŭ) cu apă (ferbinte saŭ rece): mămăliga, în ainte de a se întări, e tercĭ. – În nord cir. V. sos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cir1 (fir de păr) (rar) s. m., pl. ciri

cir1 (fir de păr) (rar) s. m., pl. ciri

cir (fir de păr) s. m., pl. ciri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIR s. v. cârcel, cocă, lipici, pap, păsat, terci.

cir s. v. CÎRCEL. COCĂ. LIPICI. PAP. PĂSAT. TERCI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cir s. m.1. Clei, lipici. – 2. Terci de porumb foarte subțire. – 3. Păsat, terci. Origine incertă. După E. Petrovici, Dacor., X, 26-32, din gr. χυλός „suc.” Conform acestei ipoteze, rut. čyr „terci,” pe care Scriban, Arhiva, 1927, 292; Tiktin și Pascu, R. crit., XIV, 40, îl considerau drept etimon al rom., derivă de la acesta. Se folosește numai în Trans. și Mold. Rămîne de lămurit legătura acestui cuvînt cu ciriș, s. m. (clei, lipici), din tc. çiriș (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 134), cf. bg., sb. čiriš, mag. csiriz.Der. ciros, adj. (lipicios); cirui, vb. (a face păsat); ciruială, s. f. (păsat).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cir, s.n. – (reg.; gastr.) Făină fiartă de ovăz sau de porumb; terci. – Din ucr. čyr.

cir, s.n. – (gastr.) Făină fiartă de ovăz sau de porumb; terci. – Din ucr. čyr.

Intrare: Ciru
Ciru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cir (fir)
cir2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cir
  • cirul
  • ciru‑
plural
  • ciri
  • cirii
genitiv-dativ singular
  • cir
  • cirului
plural
  • ciri
  • cirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cir (terci)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cir
  • cirul
  • ciru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cir
  • cirului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cir, cirisubstantiv masculin

  • 1. zoologie Fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. DN
etimologie:

cirsubstantiv neutru

  • 1. regional Zeamă (îngroșată) scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată (și care se mănâncă separat). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: terci
    • format_quote Hai, Anică, să mîncăm, s-a face mămăliga cremene și cirul s-a răci. CONTEMPORANUL, IV 392. DLRLC
    • format_quote Cînd din mămăligă se ia și cir (zeamă), atunci se pune apă mai multă și făină mai puțină. ȘEZ. V 5. DLRLC
    • 1.1. Pastă moale făcută din făină de grâu, cartofi, lut etc., asemănătoare cu pasta de lipit. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.