ciréș sm [At: ANON. CAR. / V: cerắș, ce~, ~rắș, ciu~ / Pl: ~i / E: ml *ceresius] 1 (Bot.) Pom fructifer cu frunze ovale alungite, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Cerasus avium). 2 (Pfm; îe) A privi la cineva ca la un ~ copt A privi cu mare admirație (și poftă). 3 (Bot; îc) ~-amar (sau ~-de-pădure, ~-păsăresc, ~-sălbatic) Pomul Prunus avium. 4 (Bot; îc) ~-pietros Pomul Prunus duracina. 5 (Bot; îc) ~-de-Ispas sau ~-dulce, ~-negru Pomul Prunus juliana. 6 (Bot; îc) ~-de-Bărăgan, ~-pitic Pomul Prunus Chamoecerasus.

CIRÉȘ, cireși, s. m. Pom fructifer cu frunze ovale alungite, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Prunus avium). – Lat. *ceresius (= cerasus).

CIRÉȘ, cireși, s. m. Pom fructifer cu frunze ovale alungite, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Cerasus avium). – Lat. *ceresius (= cerasus).

CIRÉȘ, cireși, s. m. Pom roditor din familia rozaceelor, cu flori albe și fructele drupe rotunde, roșii, foarte gustoase, asemănătoare cu vișinele, care se coc la sfîrșitul primăverii (Primus avium). Flori albe plouă din cireși. SADOVEANU, O. III 113. Cînd colo, mă trezesc în cireșul femeii. CREANGĂ, A. 48. Atît de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireș. EMINESCU, O. I 117. Badea nalt cît un cireș... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 429. ◊ (În comparații) împăratul se topea de dragoste pentru Ileana Sinziana și se uita la dînsa ca la un cireș copt. ISPIRESCU, L. 29.

ciréș s. m., pl. ciréși

ciréș s. m., pl. ciréși

CIRÉȘ s. (BOT.) cireș-de-Bărăgan (Prunus fructicosa) = vișinel, cireș-pitic, vișin-sălbatic; cireș-pitic v. cireș-de-Bărăgan.

CIRÉȘ ~i m. Pom fructifer cu frunze ovale și flori albe, cultivat pentru fructele sale mici, cărnoase și pentru lemnul care este folosit în industria mobilei. /<lat. ceresius

cireș m. 1. pom din familia rozaceelor care face cireșe (Cerasus); 2. lemnul său. [Lat. *CERESIUS (= CERASUS)].

ciréș m. (d. cireșă saŭ d. lat. ceresius îld. ceráseus, din cérasus, cireșă, cireș; it. ciriegio și ciliegio, sp. cerezo). Un pom rozaceŭ care face niște bobițe roșiĭ foarte gustoase. Cireș amar, cireș care face cireșe amare. Fig. A te uĭta ca la un cireș copt, a te uĭta cu mare poftă. V. vișin.

CIREȘ s. (BOT.) cireș-de-Bărăgan (Prunus fructicosa) = vișinel, cireș-pitic, vișin-sălbatic; cireș-pitic (Prunus fructicosa) = vișinel, cireș-de-Bărăgan, vișin-sălbatic.

CIRÉȘ (lat. *ceresius) s. m. Arbore fructifer din familia rozaceelor, înalt de 8-12 m, cu trunchiul brun-cenușiu, frunze alungit-ovale și flori albe (Cerasus avium). Lemnul este folosit în industria mobilei.

CIREȘ subst. 1. – Ion, mold. (Sur VII). Piscul lui Cireș t.; 2. Cireșoaia, t. < n. marital. 3. Cireșco megiaș (16 B IV 209) 4. Cireașă, V. (AO IV 466). V. și derivatele de la Ceară.

Prunus avium L., «Cireș pădureț». Specie care înflorește primăvara. Flori albe, lung- pedunculate, grupate cîte 3-6 în corimbe umbeliforme. Frunze de la invers-ovate la alungite, lucioase, glabre. pînă la 15 cm lungime, pe partea inferioară pubescente, cu pețiol pînă la 6 cm lungime, cu glande, lamină puțin încrețită, acuminată. Arbore peste 15 m înălțime, coroană piramidal-ovată, scoarță lucioasă, netedă, care se exfoliază. Fructe, drupe negre-roșietice, rotunde, nepăroase și comestibile.

Prunus serrulata Lindl., « Cireș japonez ». Specie care înflorește primăvara, înainte sau o dată cu înfrunzirea. Flori albe, 3-5 în raceme pendente, neparfumate. Frunze ovoide cu vîrf lung, ascuțit, 6-12 cm lungime, serate, glabre, pe partea inferioară glauce, pe cea superioară verzi-închis. Arbore pînă la 25 m înălțime, cu scoarță netedă, maro-închis, ramurile tinere glabre. Fructe negre.