2 intrări

9 definiții

cioríc2 sm vz cioareci

cioríc1 sn [At: DA ms / Pl: ? / E: cf tc çykryk] (Reg) Lambă.

CIORÍC s. n. v. șorici.

cioríc s.n. (reg.) șoric.

cioric n. Mold. V. șoric: pielea prefăcăndu-se în cioric ars CR.

șoríc n., pl. urĭ și e (pol. skwarek, șoric prăjit, ceh. škvarek, sîrb. čvarak; germ. schwarte. V. șorochină). Mold. Pele [!] de porc cînd e vorba de mîncare: slănină cu șoric, șoric încarne cu varză”. – În Mold. nord și cĭoric, în Munt. șoricĭ. În Munt. înseamnă și „scîndură plană pe o parte și curbă pe cea-laltă cum se desprinde de la o grindă pe care o facĭ în patru muchĭ”: doŭă șoricĭurĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIORIC subst. „șoriciu” (Tiktin). 1. Cioricel, olt. (AO XVII 79). 2. Ciorecești (C Ștef); cf. subst. munt. cioareci (pantaloni țărănești); pt. Ciorec- cf. și subst. ciurec „chiflă” < tc. čorek (Tiktin). 3. Cf. Ciorîc/ă, loan (Meșt br); -a trei ss.; Ciorîce b. (16 B I 95).

Intrare: cioric
cioric
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cioric cioricul
plural
genitiv-dativ singular cioric cioricului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Cioric
Cioric