2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOLPAN, ciolpani, s. m. (Pop.) Trunchi de arbore fără crengi (și uscat), rămas în pământ; arbore rupt de vânt; arbore bătrân. – Et. nec.

CIOLPAN, ciolpani, s. m. (Pop.) Trunchi de arbore fără crengi (și uscat), rămas în pământ; arbore rupt de vânt; arbore bătrân. – Et. nec.

ciolpan sm [At: ARHIVA R. II, 71/26 / V: ciul~ / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Ciot (1). 2 Arbore rupt (sau tăiat) de la jumătate în sus Si: cioatfă, ciomp, ciomplen, ciung. 3 Copac bătrân care stă încă în picioare. 4 (Lpl) Ramuri dintr-un copac rupt de vânt, fără crengi și frunze. 5 (Pex) Prun bătrân. 6 Tufan (2). 7 (Pex) Picior. 8 (Pex) Om mare și diform.

CIOLPAN, ciolpani, s. m. (Popular) Trunchi de arbore fără crengi, rămas în pămînt (v. buștean); arbore rupt de vînt; arbore bătrîn. Poiana aceasta va ținea în lung și în larg ca un ceas și mai bine, în care nu se află altă nimică, fără pietre și cimbru sălbatic; sînt și niște ciolpani de gîrniță. ARHIVA R. II 71. Mă gîndesc la Calafat, La ciolpanul dărîmat, De scumpe arme-ncărcat. TEODORESCU, P. P. 298.

CIOLPAN ~i m. pop. 1) Trunchi de arbore uscat, rămas în pământ. 2) Arbore bătrân. /Orig. nec.

ciolpan n. trunchiu rămas în pământ, ale cărui ramuri au fost rupte de vânt sau putrezite prin vechime: la craca ciolpanului, la cuibul șoimanului POP. [Dintr’un primitiv ciop, trunchiu (cf. ciopârtă)].

cĭolpán (sud) și cĭorcán (nord) m. (cp. cu turc. colpa, stîngacĭ). Copac uscat, osiac (rev. I. Crg. 4, 390). Îșĭ cunoaște cĭoara cĭolpanu, se zice despre un om cînd trage la teapă orĭ despre un copil cînd se arată vrednic de tată-su. Fig. Iron. Om înalt și slab, cocîrlă. V. butuc, cĭump, hașcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciolpan (pop.) s. m., pl. ciolpani

ciolpan (pop.) s. m., pl. ciolpani

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciolpan (ciolpani), s. m. – Trunchi de copac; se spune mai ales despre partea de jos a copacului căzut, care rămîne cu rădăcina. – Var. ciulpan, ciorpan. Probabil din sl. čerpŭ „așchie, bucățică de lemn.” Din aceeași rădăcină derivă ciorpec, s. n. (scîndurică negeluită pentru acoperișuri), cf. Berneker 147 și DAR.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciolpan (ciulpan), ciolpani, s.m. (pop.) 1. trunchi de arbore fără crengi, uscat și rămas la pământ; arbore rupt de vânt; arbore bătrân; cioată, ciung, ciompleu, ciomp. 2. picior, crac. 3. om mare și diform.

ciolpan, ciolpani, s.m. (reg.) 1. Trunchi de arbore fără crengi, uscat și rămas în pământ; cioată, ciung. 2. Om mare și diform. ■ (onom.) Ciolpan, nume de familie frecvent în zona Vișeu. – Dintr-un primitiv ciop „trunchi” (Șăineanu); comp. cu tc. colpa „stângaci”; probabil din sl. čerpǔ „așchie, bucată de lemn” (DER).

ciolpan, ciolpani, s.m. – (reg.) 1. Trunchi de arbore fără crengi, uscat și rămas în pământ; cioată, ciung. 2. Om mare și diform. ♦ (onom.) Ciolpan, nume de familie frecvent în zona Vișeu (487 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (DEX, MDA); dintr-un primitiv ciop „trunchi” (Șăineanu, 1929); comp. cu tc. colpa „stângaci”; probabil din sl. čerpǔ „așchie, bucată de lemn” (DER).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIOLPANI, com. în Sectorul Agricol Ilfov; 4.831 loc. (1991).

Intrare: Ciolpani
Ciolpani nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ciolpani
Intrare: ciolpan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciolpan
  • ciolpanul
  • ciolpanu‑
plural
  • ciolpani
  • ciolpanii
genitiv-dativ singular
  • ciolpan
  • ciolpanului
plural
  • ciolpani
  • ciolpanilor
vocativ singular
plural
ciorcan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciulpan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciolpan, ciolpanisubstantiv masculin

  • 1. popular Trunchi de arbore fără crengi (și uscat), rămas în pământ; arbore rupt de vânt; arbore bătrân. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Poiana aceasta va ținea în lung și în larg ca un ceas și mai bine, în care nu se află altă nimică, fără pietre și cimbru sălbatic; sînt și niște ciolpani de gîrniță. ARHIVA R. II 71. DLRLC
    • format_quote Mă gîndesc la Calafat, La ciolpanul dărîmat, De scumpe arme-ncărcat. TEODORESCU, P. P. 298. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.