CIOGOLE cf. a ciogoli și tc.-pers. čugul „vrabie”, etim. Bogrea (DR I). și rus. Шчоголь (Čicagov, în Voprosî jazykoznaniia, 1957 nr. 6 p. 72). 1. Ciogole, Miron (Gane); -, greșit transcris în acte vechi: Cegole, mold.; – șase persoane (Băl II); 2. Ciogolea (Arh; Sd XI; 16 A IV 218); – pîrc. (Sur VII; 17 A V 163).